Ciocolata a fost folosită ca monedă de schimb în mai multe culturi antice, în special în civilizațiile mezoamericane, precum aztecii și maiașii. De fapt, boabele de cacao, din care se produce ciocolata, erau extrem de valoroase și folosite ca monedă de schimb.
Aztecii și maiașii considerau cacaoa un dar divin de la zei și o utilizau în tranzacții comerciale pentru a cumpăra produse precum mâncare, haine și chiar sclavi.
De exemplu, un iepure putea fi cumpărat cu aproximativ 10 boabe de cacao, iar o noapte la un han costa doar câteva boabe.
Pe lângă utilizarea ca monedă, cacaoa era consumată ca o băutură specială, considerată de elită și rezervată nobililor, războinicilor și preoților.
Pentru a păstra valoarea boabelor, acestea trebuiau să fie de înaltă calitate, fără defecte și să fie bine păstrate.
După sosirea europenilor în America, boabele de cacao au fost introduse în Europa, unde au fost transformate în băuturi de ciocolată și dulciuri, dar nu au mai fost folosite ca monedă. Spaniolii au observat cât de importantă era cacaoa pentru indigeni și au preluat-o ca un bun de lux.