Sursa foto: urbancultor.ro
Cei de la Urban Cultor oferă soluții pentru agricultură, grădinărit și compostare urbană. Orășeanul are astfel acces la anumite structuri care sunt adaptate pentru cultivarea legumelor într-un sol care nu este tocmai propice culturilor de plante aromatice sau comestibile pe acoperișuri de bloc sau terase mai permisive, atât din punct de vedere al structurii, cât și al expunerii la lumină.
Pot fi jardiniere tip straturi înălțate, din materiale ecologice, prietenoase cu natura (nu din plastic). Ele pot fi asamblate de către clienți sau de echipa firmei care le comercializează, sisteme de udare care nu cuprind partea aceasta de irigații clasice, ci anumite recipiente din lut care se includ în jardiniere și mențin apa și o distribuie în mod progresiv.
Prin diverse sisteme de compostare , biodeșeurile de la bucătărie pot fi și ele prelucrate. „Compostul urmează a fi folosit după aceea într-o buclă, de la deșeu va deveni o resursă pentru aceste spații de grădinărit urban și eventual toate accesoriile și elementele de substrat pentru a oferii plantelor niște condiții de creștere adaptate”, a declarat Cristina Briziou, cofondator Urban Cultor, pentru G4Food.
Cristina a menționat că, în acest proces, nu se folosește un anumit tip de tehnologie. Deja se implică procedeele de acuaponie, hidroponie, care sunt în sine niște concepte high-tech, iar ei folosesc mai mult low tech.
Se bazează foarte mult pe educarea cetățenilor sau a grupurilor de inițiativă civică pentru a grădinării, oferind soluții care nu generează ulterior deșeuri, precum plasticul, consum de energie sau apă în mod curent, pentru că deja aici nu am mai vorbi de sustenabilitate, ci de tehnologii care de multe ori sunt foarte costisitoare.
Care sunt soluțiile pentru agricultura urbană?
„Dacă avem o grădină în mediu urban, adică într-un spațiu foarte restrâns, care în principiu este un sol bătătorit și lipsit de vegetație din cauza condițiilor restrictive, prin faptul că se implementează aceste jardiniere, se introduce acolo un sol fertil care va fi întreținut an de an cu plante și aceste suprafețe de grădină sau de acoperiș, vor permite reducerea temperaturii”, a explicat Cristina.
Substratul fiind destul de aerisit și înverzit, va reține apa, și va fi mai puțină apă care se va scurge în sistemul de canalizare. „Pe partea psihologică, oamenii vor reuși să vadă verde acolo unde în mod normal nu permite situația”, a precizat ea.
La ei apelează, în principiu, companiile care doresc să beneficieze de un spațiu verde pentru angajați. „După aceea mai sunt și persoanele fizice, școlile și grădinițele”, a adăugat ea.
În România, interesul pentru aceste grădini este scăzut, e mai mult privit ca un hobby. „Încă nu suntem conștienți de faptul că în orașe se fac insule de căldură, fenomen care se manifestă prin disconfort termic. Autoritățile nu sunt sensibilizate să mărească spațiile verzi prin genul acesta de extensii de grădini urbane în orașe, din păcate. Nu e o prioritate pentru România decât dacă există, la nivel de individ, o anumită sensibilitate”, a menționat Cristina.
Ca dificultăți, acolo unde s-a dorit implementarea pe clădiri, de multe ori sunt clădiri foarte vechi a cărei rezistență nu permite un substrat de plantare din cauza faptului că nu se știe dacă suprafața e destul de rezistentă. „La nivel de autorizații, pentru grădini mai mari, ne-ar fi plăcut să putem avea mai multă implicare din partea autorităților pentru spațiile publice în frișă – care sunt abandonate, și să putem avea acces împreună cu comunitatea, să amenajeze ei ceva acolo sau comunitatea în sine să poată avea acces la acest spațiu care practic nu e folosit, și nu prea a existat un dialog favorabil în sensul ăsta”, a precizat ea.
Sfaturi pentru începerea un proiect de agricultură urbană pe terasa blocului. Cât costă să ai o grădină urbană în balconul apartamentului?
Pentru a începe un proiect de agricultură urbană la domiciliu, în principiu trebuie documentare. Este important să înainte de a face investiție, să înțelegi care sunt condițiile restrictive din spațiul respectiv. Dacă există insuficiente resurse de lumină, dacă au posibilitatea de a avea un sistem de drenaj corect, dacă au structura de rezistență care să le permită lucrul ăsta și de asemeni să înțeleagă foarte bine plantele.
Întrebată cât costă să ai o grădină urbană în balconul apartamentului, Cristina ne-a spus că acest lucru depinde foarte mult de suprafață și nu ne-a putut da o sumă exactă. „Există costuri care merg, amenajare pe metru pătrat, n-aș putea să vă dau un buget”, a precizat ea.
Prețul variază foarte mult și în funcție de costul materialelor, de exemplu cel al lemnului. „Sunt clienți care cer două jardiniere pentru copii cu plante, căpșune sau mentă. Și aici suntem undeva la 1m² poate să ajungă la 30-40 de euro, metru pătrat care includ și structura și plantele. Dar cel mai bine, dacă este totul realizat de un profesionist, el va lua de la pepiniere, nu neapărat din magazine de bricolaj”, a explicat ea.
Un exemplu de proiect de succes implementat cu ajutorul soluțiilor pentru agricultura urbană a fost pentru o companie privată în mijlocul Bucureștiului, undeva în Piața Victoriei, pe o terasă expusă la soare, în plin sud, cu vânt puternic, temperaturi foarte mari pe terasa respectivă. „Avantajul a fost accesul la apă, dar am încercat să reducem cât mai mult această perioadă de udare cu recipientele de care vă spuneam și cu jardinierele care au rezervă de apă care se alimentează în mod regulat, fără a uda zilnic”, a explicat Cristina. Prin undare apa se evaporă și se pierde. Și angajații din companie au fost implicați în mai multe activități de întreținere a grădinii, pentru că odată implementată nu e suficient doar atât, trebuie să și îngrijești. „S-au creat echipe, și-a luat fiecare o jardinieră și au întreținut-o”, a mai adăugat ea.
Ei sfătuiesc să fie cultivat un amestec de plante rezistente la secetă și la poluarea urbană, care sunt plante aromatice, o combinație între plante care cresc din bulbi în perioada de primăvară, și care fac fructe mici, dar și plante care atrag polinizatorii, precum lavandă, cimbru, cimbrișor. Se poate merge până la cultivarea de legume, cum ar fi dovleci, dovlecei care sunt și decorativi și, dacă spațiul permite, pot fi și culeși.
Un orășean nu ar putea să obțină o autonomie dacă are un balcon în care practică agricultura urbană. „Autonomie n-aș putea spune. Autonomie înseamnă să poți să-ți produci hrana pe toată perioada anului. Nu vorbim de autonomie încă în România, prin agricultură urbană”, a declarat Cristina.
„Nu vom avea niciodată și salată, și morcovi, și cartofi, astfel încât să fim autonomi. Să spunem că mai mult prioritizăm specii de plante proaspete, adică mărar, pătrunjel, verdețuri care oricum, dacă le aduci de departe, se se ofilesc sau nu mai sunt proaspete și atunci le cultivăm în proximitate. Salată și șofrănel…”, a mai adăugat ea.
Cristina ne-a menționat faptul că nu putem vorbi despre kilograme de tomate, ci e mai mult partea aceasta de terapie prin grădinărit. Dacă vorbim de suprafețe mai mari de 1.000m² putem spune că se produc anumite cantități reduse, adică vorbim de maxim 100kg de ceva.
Ea ne-a mai precizat faptul că în perioada COVID a fost un interes mai mare de a avea un spațiu verde al tău pentru grădinărit, dar după aceea totul a luat o altă întorsătură.
Având în vedere cererea destul de limitată pentru astfel de proiecte, Cristina ne-a menționat că, pentru viitor, o să se bazeze în continuare pe solicitările din partea companiilor private. Ea a mai adăugat și faptul că în ultimul timp s-au specializat mai mult pe partea de compostare urbană. „Acum mergem mai mult pe compostare urbană, dar dintr-o grijă de a reduce deșeurile și transformarea lor în compost pentru grădinile de la blocuri”, a precizat Cristina Briziou.
Sursa foto: urbancultor
