Singurul „vânător de albine” din România produce mierea de Iarbă Neagră: „Este o raritate. Reglează în organismul uman tot ce ţine de tranzit, de colon, de infecţii urinare, de glandă tiroidă, fiind foarte recomandată şi diabeticilor”

Mierea de Iarbă Neagră sau negruş, o plantă destul de rară în România care se întâlneşte în anumite locuri din Munţii Apuseni, a fost scoasă pe piaţă ca produs montan certificat BIO de către Mihai Grama, singurul vânător de albine din ţară, denumit bărcaci, cel care a fost declarat în acest an Tezaur Uman Viu, transmite Agerpres.

„Am aici o miere de Iarbă Neagră care este o raritate în România, aceasta fiind înregistrată ca şi produs montan BIO. Este o miere care are o formă, o structură şi un gust deosebit, inconfundabil. E ca un gel, ca un jeleu şi reglează în organismul uman tot ce ţine de tranzit, de colon, de infecţii urinare, de glandă tiroidă, fiind foarte recomandată şi diabeticilor. Deşi nu am făcut publicitate, această miere din Iarbă Neagră ajunge nu doar în toate colţurile ţării, ci aproape în toate colţurile lumii (…) Au fost unii care au râs de mine, la început, dar cu această miere am luat medalia de aur la Congresul APIMONDIA din Turcia, din 2022”, a declarat Mihai Grama, pentru AGERPRES.

Apicultorul susţine că modul de recoltare a acestui tip de miere este foarte dificil, începând cu scoaterea ramelor din stup, până la strecurarea acestui produs.

„Nu curge prin sită la fel ca o altă miere normală”

„Mierea aceasta se face ca un jeleu, ca un gel, ca răcitura, iar după ce ai scos-o, ca să poţi să o filtrezi iarăşi, o pui pe sită, dar nu curge prin sită la fel ca o altă miere normală. Nu, nici vorbă! Sunt foarte multe secrete profesionale, să le spunem, care le-am furat pe parcursul multor ani de experienţă din Italia, din Spania, din Franţa ş.a.m.d. Iar acum cred că sunt un lider în România cu această miere. Pe lângă medalia de aur de la APIMONDIA, în 2022, în 24 decembrie, la Casa Regală, la Sala Tronului de la Bucureşti, am luat ultimul titlu de excelenţă în apicultură. Şi, nu cu mult timp în urmă, am primit şi diploma de Tezaur Uman Viu, respectiv pe albinărit, bărcuit – vânătoare de albine”, a arătat Mihai Grama.

Apicultorul consideră că toate aceste medalii şi titluri sunt o recunoaştere a eforturilor sale din ultimii ani, mai ales a celor de conservare şi protejare a calităţilor genetice extraordinare ale albinei carpatine, de care se ocupă prin metode moştenite de la vechii vânători de albine, între care şi bunicul său.

„E o recunoaştere după mulţi, mulţi ani de activitate asiduă. La început erau mulţi care râdeau de mine, îmi spuneau că ce tot umblu prin pădure, că doar am 100 de stupi şi mă întrebau dacă mai vreau încă o sută. Pe mine mă interesează genetic să găsesc ceva ce e peste ceea ce am eu, aşa că am găsit. De foarte multe ori, mi-am depăşit limitele şi acum, în sfârşit, de la Ministerul Culturii am primit recunoaşterea de Tezaur Uman Viu, fiind felicitat că am avut unul dintre cele mai stufoase dosare. Apar în multe filme documentare, în presă, la posturi de televiziune, iar acum vin grupuri de turişti străini şi sunt fascinaţi că eu fac ceva inedit. Deci nu trebuie să ne pierdem identitatea”, a subliniat vânătorul de albine.

„Noi încă avem pământ bun, avem oameni corecţi care muncesc şi care produc hrană sănătoasă”

El susţine că tot ceea ce este modificat genetic, la fel cum sunt animalele, pomii fructiferi, legumele şi majoritatea albinelor, e mai puţin rezistent decât rasele şi soiurile pure, iar pentru a face tratamente, ajungi să depinzi de anumiţi furnizori.

„Tot ce e hibrid, că vorbim de porci, găini, pomi fructiferi, legume etc. depinde de un furnizor de tratamente fitosanitare sau veterinare. Rasele pure vechi de meri, peri, de roşii, de albine, au o rezistenţă de fier şi nu ai atâta de lucru. E mult mai simplu, îţi simplifici viaţa şi munca, e mai uşor de întreţinut, dar nu ştiu cine şi de ce unii vor să ne distrugă, ca să mâncăm doar chimizat, doar colorat, doar la imprimantă 3D… Totul e contrafăcut, totul e falsificat. Noi încă avem pământ bun, avem oameni corecţi care muncesc şi care produc hrană sănătoasă. Deci asta trebuie să înţeleagă oamenii: haideţi să facem o deosebire, să zicem, între albina asta carpatină, pe care o aduc din sălbăticie şi albina obţinută din încrucişări. Cea hibridă poate e un pic mai productivă, dar pierzi extrem de mult pe linia de rezistenţă la boli”, consideră Mihai Grama.

Vânătorul de albine spune că nu vede nicio afacere din a avea ceva foarte productiv, dar care necesită numeroase tratamente, comparativ cu ceva autohton, mai puţin productiv, dar mult mai rezistent.

Mihai Grama spune că protejarea albinei carpatine a fost visul său

„Degeaba ai un măr nu ştiu de care, care produce mult, dar trebuie să-i faci 20 de stropiri. Mărul ăla de la moşu’, de la Orşova (sat care aparţine de comuna Gurghiu, n.r.), ionatanul ăla cu mere mărunte, micuţe, roşii sau prunele alea micuţe erau atutentice. Îmi amintesc cum cădeau toate frunzele din pom, era sfârşitul lui septembrie, nu mai era nicio frunză în prun şi rămâneau numai prunele uscate, zbârcite. Dar azi ne trebuie prune mari, rotunde, umflate, dar totul e un fals, la fel ca afinele de cultură, care nu au nicio legătură cu afina sălbatică, aia din munte, care conţine cea mai mare cantitate de antioxidanţi. La fel e şi cu albinele. Cunosc apicultori care au investit foarte mulţi bani pentru a schimba rasele cu care lucrează (…) Ligustica, spre exemplu, e o albină foarte galbenă, am lucrat foarte mult în Italia şi nu am văzut o albină mai slabă, să zicem, mai pretenţioasă la boli, la păduchi, deci n-are nicio imunitate, nicio rezistenţă. Or, noi trebuie să luptăm foarte mult cu chestia asta, să producem un pic mai puţin, dar o miere care acum 2.000 de ani era cea mai apreciată”, susţine Mihai Grama.

Apicultorul mureşean a precizat că materialul genetic pe care l-a găsit în pădurile României, în ce priveşte albina carpatină, a fost apreciat de specialiştii Institutului de Cercetare pentru Apicultură.

El spune că pentru conservarea acestui material genetic e nevoie de eforturi intense şi că el, pentru a păstra linia genetică, îşi duce albinele în locuri extrem de izolate, astfel încât acestea să nu aibă contact cu trântori proveniţi din alte rase.

Mihai Grama a precizat că protejarea albinei carpatine a fost visul său şi că toată viaţa s-a ocupat cu apicultura, îndeletnicire pe a moştenit-o de la strămoşii săi. El a spus că nu va face niciun compromis în privinţa calităţii mierii pe care o produce, chiar dacă există mulţi care îi solicită cantităţi mari.

“Eu doar asta fac de când mă ştiu, doar apicultură şi nimic altceva. Şi funcţionează foarte frumos, îmi place fiindcă mi-am îndeplinit visul. Am oameni care îmi cer produse din toate colţurile lumii, nu a ţării sau a Europei, şi îmi pare rău că trebuie să-i refuz. Asta este producţia bună, e limitată întotdeauna şi nu pot satisface toate cererile. Şi oamenii trebuie să înţeleagă”, a mai spus Mihai Grama.

Unicul vânător de albine sălbatice din ţară, Mihai Grama din satul Căcuciu, comuna Beica de Jos, recunoscut pentru practicarea bărcuitului, o metodă antică prin care oamenii de la poalele munţilor Gurghiu şi Călimani îşi făceau provizii de miere, a fost declarat Tezaur Uman Viu la categoria apicultură, la propunerea Muzeului Etnografic “Anton Badea” din Reghin.