Muștarul este, probabil după pâine, preparatul alimentar cel mai prezent în casa oricui – dă sens multor preparate din carne, dar nu numai. Se poate folosi și în dressinguri și dă un plus de gust unor preparate vegetale.
Mi s-a întâmplat cu ani în urmă să cumpăr un borcan cu muștar care avea doar minimal semințe în compoziție. Însă avea în schimb mult colorant despre care am descoperit cu acea ocazie că era pe lista celor potențiali cancerigeni. Motiv pentru care am început de atunci să fac singură muștar. Și chiar dacă în timp calitatea medie a muștarului din comerț a crescut, găsesc că cel preparat de mine e superior.
Cine știe de ce pare ceva complicat, în realitate e extrem de simplu, durează mai mult explicația cât făcutul propriu-zis. Trebuie doar să anticipăm, pentru că boabele de muștar au nevoie să se hidrateze o noapte. Dincolo de asta, e treabă de 5 minute, cu tot cu spălat și făcut ordine.
Practic, dizolvăm zahărul în apă împreună cu un praf de sare și îl mixăm împreună cu semințele pe care le-am lăsat la înmuiat în amestecul de apă cu oțet. Turnăm uleiul treptat ca la maioneză, iar când am obținut o consistență omogenă și cremoasă, muștarul e gata.
Ingrediente
100 g semințe de muștar, chiar și de mai multe culori
80 ml oțet de mere
80 ml apă
30 g zahăr (1 lingură circa)
sare circa 5 g
un strop de ulei
Procedeu
Lăsăm toate semințele de muștar la înmuiat în oțetul de mere cu apă pentru cel puțin 12 ore, de noaptea până dimineața.
Odată trecut acest timp, scurgem lichidul rămas într-un pahar și dizolvăm zahărul și un praf de sare.
Acum turnăm în paharul mixerului semințele de muștar înmuiate și soluția din pahar.
Mixăm până obținem un sos omogen, adăugând uleiul treptat pentru a regla consistența după preferințe, gustând.
Variante
Cu câteva mici modificări, putem realiza diferite variante: mai dulci sau mai picante.
Putem varia ușor cantitățile, putem înlocui zahărul cu mierea sau o parte din oțet cu suc de lămâie. Apoi, putem adăuga condimente precum turmeric, piper, hrean, ghimbir sau usturoi pudră, pentru o notă aromatică mai complexă.
În fine, putem păstra o parte din boabele hidratate întregi, precum în muștarul de Dijon.
Se conservă câteva săptămâni în frigider, închis în borcan cu capac ermetic.