În esență, bețișoarele cu care mănâncă o parte din populația Asiei au fost adoptate din motive sărăcie. Mai exact, ele au început să se răspândească în China după anul 1600 a.C., când un boom demografic a obligat populațiile să facă economie de resurse în general și de alimente în special.
Din acest motiv, mâncarea gătită și apoi servită era foarte mărunțită, pentru a reduce porțiile dar și a accelera procesul de gătire. În acest context, bețișoarele, deja existente, au început să câștige mult teren și au prevalat asupra oricărui alt instrument: și pentru că se adaptau la mâncarea în bucățele foarte mici, dar și pentru că erau ieftine și ușor de făcut – era suficientă o ramură de bambus.
În prezent, sunt preferate oricăror alte tacâmuri în tot sud-estul Asiei: China, Japonia, Taiwan, Tailanda, Vietnam, Singapore, Corea. Mai nou, în afara de bambus, se fac și din metal, os, fildeș sau chiar plastic.