Sursa foto: Pixabay/FreeToUseSounds Dönerul, cunoscut în Germania sub numele de „Döner Kebab”, este un preparat culinar de origine turcească care a devenit un simbol al fast-food-ului german. Cu o combinație de carne suculentă, legume proaspete și sosuri savuroase, dönerul nu este doar un simplu sandwich, ci un fenomen cultural și gastronomic care reflectă diversitatea și evoluția societății germane.
Döner Kebab-ul are rădăcini în Turcia, unde varianta sa tradițională, cunoscută sub numele de „şiş kebab”, este preparată din carne de oaie prăjită pe un băț vertical. În Germania, dönerul a fost introdus de imigranții turci în anii 1960 și 1970. Aceștia au adaptat preparatul la gusturile locale, folosind mai des carne de vită, pui sau vițel, și au integrat diferite sosuri și garnituri care să atragă publicul german.
Rădăcinile „döner kebab” datează de la începutul anilor 1800, răspândindu-se din Istanbul în Imperiul Otoman și de acolo în întreaga lume. Tehnica de rotisare a cărnii pe orizontală este antică, însă rotisarea pe verticală (care vine cu avantajul că sucurile rămân în carne) datează din 1564, când este menționată în Manuscrisele Takiyüddin.
În Istanbul, kebabul a fost popularizat abia din 1945, când a fost introdus în faimosul restaurant al lui Beyti Güler. Abia după un deceniu, kebabul a fost servit și sub formă de sandwich. În Grecia a ajuns prin 1920 și a devenit, treptat, gyros (care se prepară și cu carne de porc). Prin 1930, imigranții libanezi l-au dus în Mexic, unde a devenit cunoscut sub numele de „tacos al pastor” („taco în stil ciobănesc”).
În 1966 a apărut primul restaurant specializat în Londra, iar în 1971 gyrosul cucerise Grecia, dar și New York-ul. Un an mai târziu a fost oficializat în Canada.
În România, kebabul a fost adus de către libanezul Nassar Ghaleb în 1991, într-un chioșc de lângă stadionul Ștefan cel Mare. Venit în 1979 la studii, la Iași, Nassar Ghaleb s-a lansat în afaceri imediat după Revoluție. La doi ani după deschiderea fast-food-ului, a inaugurat și prima fabrică de lipii de la noi, care funcționează și astăzi.
Legenda spune că inventatorul dönerului modern, așa cum îl cunoaștem astăzi, este Kadir Nurman, care în 1972 a început să vândă acest preparat în Berlin. De-a lungul anilor, dönerul a evoluat de la un simplu sendviș la o mâncare cu multiple variante, inclusiv „döner box” (carne și salată într-o cutie) și „döner dürüm” (o variantă tip wrap).
În prezent, dönerul este omniprezent în Germania, de la standuri de street food la restaurante specializate. A devenit nu doar o opțiune rapidă și accesibilă pentru prânz sau cină, dar și un simbol al multiculturalismului german. Este estimat că germanii consumă zilnic aproximativ 400 de tone de carne de döner, subliniind astfel popularitatea sa enormă.
În aprilie, Turcia a făcut un pas decisiv către recunoașterea culinară, deoarece Uniunea Europeană a inclus „döner”, un gust prin excelență al bucătăriei turcești, ca „specialitate tradițională garantată” în Jurnalul Oficial al UE. Există și o perioadă de trei luni în care decizia poate fi contestată, înainte de recunoașterea oficială a produsului.
