Uniunea Europeană instituie un cadru de certificare pentru absorbțiile permanente de carbon, agricultura carbonului și stocarea carbonului în produse / Coordonarea fermă cu toți actorii industriali din întregul lanț valoric alimentar poate asigura un venit decent și durabil pentru fermieri

nvidia, inteligenta artificiala, carbon robotics, buruieni Sursa foto: Carbon Robotics

Uniunea Europeană instituie un cadru de certificare pentru absorbțiile permanente de carbon, agricultura carbonului și stocarea carbonului în produse. Prevederile sunt cuprinse în Regulamentul 3012/2024, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, vineri, 6 decembrie. 

Obiectivul regulamentului european este de a facilita și de a încuraja realizarea de absorbții permanente de carbon, a agriculturii carbonului și a stocării carbonului în produse de către operatori sau grupuri de operatori, în completare la reducerile durabile ale emisiilor în toate sectoarele. 

În acest scop, regulamentul 3012 instituie un cadru voluntar al Uniunii pentru certificarea absorbțiilor de carbon și a reducerilor emisiilor din sol, stabilind:

  1. criterii de calitate pentru activitățile care au loc în Uniune;
  2. norme privind verificarea și certificarea absorbțiilor de carbon și a reducerilor emisiilor din sol obținute prin activități;
  3. norme privind funcționarea și recunoașterea de către Comisie a sistemelor de certificare;
  4. norme privind emiterea și utilizarea unităților certificate.

Regulamentul 3012/2024 urmărește să sprijine realizarea obiectivelor Uniunii în temeiul Acordului de la Paris, în special realizarea colectivă, cel târziu până în 2050, a obiectivului neutralității climatice prevăzut în Regulamentul (UE) 2021/1119. 

Un operator sau un grup de operatori demonstrează că o activitate stochează carbonul în mod permanent sau urmărește stocarea acestuia pe termen lung.

(articolul continuă mai jos)

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:


Un operator sau un grup de operatori:

face obiectul unor norme de monitorizare și al unor norme de atenuare a oricăror riscuri de inversare identificate care apar în cursul perioadei de monitorizare;

are responsabilitatea de a aborda orice inversare a carbonului captat și stocat de o activitate care are loc în cursul perioadei de monitorizare pentru activitatea respectivă, prin intermediul unor mecanisme adecvate în materie de răspundere, în concordanță cu metodologiile de certificare.

O activitate trebuie să nu aducă prejudicii semnificative mediului și poate genera beneficii conexe pentru unul sau mai multe dintre următoarele obiective de durabilitate:

atenuarea schimbărilor climatice care nu se limitează la beneficiul net al; absorbției de carbon și beneficiul net al reducerii emisiilor din sol;

adaptarea la schimbările climatice;

utilizarea durabilă și protecția resurselor de apă și a celor marine;

tranziția către o economie circulară, inclusiv utilizarea eficientă a materialelor din bioresurse obținute în mod durabil;

prevenirea și controlul poluării

protejarea și refacerea biodiversității și a ecosistemelor, inclusiv a sănătății solului, precum și evitarea degradării terenurilor.

O activitate aferentă agriculturii carbonului generează cel puțin beneficii conexe pentru obiectivul de durabilitate.

Pentru a solicita o certificare a conformității cu prezentul regulament, un operator sau un grup de operatori depune o cerere în cadrul unui sistem de certificare.

Se preconizează că un cadru de certificare armonizat al Uniunii va intensifica integritatea de mediu și transparența în ceea ce privește absorbțiile permanente de carbon, agricultura carbonului și stocarea carbonului în produse și va promova încrederea în certificarea acestora, reducând în același timp costurile administrative asociate. Caracterul voluntar al cadrului de certificare al Uniunii înseamnă că sistemele de certificare publice și private existente și noi vor putea solicita recunoașterea de către Comisie în temeiul prezentului regulament, fără a fi însă obligate să facă acest lucru pentru ca sistemele să fie operaționale în Uniune.

O activitate furnizează un beneficiu net al absorbției de carbon atunci când absorbțiile de carbon dincolo de nivelul de referință depășesc orice creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră asociată cu punerea în aplicare a activității respective. De exemplu, în cazul absorbțiilor permanente de carbon prin injectarea de carbon în subteran, cantitatea de carbon stocat permanent ar trebui să depășească emisiile de gaze cu efect de seră legate de energie generate de procesul industrial. În mod similar, în cazul reducerilor emisiilor din sol provenite din agricultura carbonului, beneficiul net al reducerii emisiilor din sol este pozitiv dacă reducerile emisiilor din sol în comparație cu nivelurile de referință depășesc orice creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră asociată cu punerea în aplicare a activității.

Activitățile aferente agriculturii carbonului îmbunătățesc, în general, calitatea solului, ceea ce are un impact pozitiv asupra rezilienței și productivității solului, dar, în anumite circumstanțe, ar putea genera, de asemenea, o scădere a producției alimentare și, prin urmare, ar putea conduce la un efect de relocare a carbonului ca urmare a schimbării indirecte a utilizării terenurilor, și, în consecință, ar trebui să fie luate în considerare emisiile indirecte. Orice cantitate de carbon captată și stocată prin împădurire sau prin reducerea emisiilor din sol printr-o reumidificare a turbăriilor ar trebui să depășească emisiile provenite de la utilajele folosite pentru desfășurarea activității sau emisiile legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor care ar putea fi cauzate de relocarea carbonului.

În comunicarea sa din 6 februarie 2024, intitulată „Asigurarea viitorului nostru – Obiectivul climatic al Europei pentru 2040 și calea către neutralitatea climatică până în 2050 pentru o societate durabilă, justă și prosperă”, Comisia indică faptul că este esențial să se creeze noi oportunități de afaceri pentru un lanț valoric agroalimentar durabil și să se mobilizeze fonduri private în sinergie cu finanțarea publică.

Acest lucru ar putea fi realizat cu noi mecanisme bazate pe piață pentru a stimula producția de alimente durabile, deoarece ar putea duce atât la prețuri mai bune ale alimentelor pentru a reflecta durabilitatea, cât și la o recompensă echitabilă pentru fermieri și la o nouă sursă de finanțare pentru investiții. Numai coordonarea fermă cu toți actorii industriali din întregul lanț valoric alimentar și concentrarea pe practici comerciale echitabile de-a lungul lanțului respectiv pot debloca stimulentele adecvate pentru practici agricole durabile, pot asigura un venit decent și durabil pentru fermieri și pot genera venituri pentru a sprijini tranziția.

Citește AICI documentul integral.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *