Sursa foto: G4Food
În ograda din spatele casei, bunicii dinspre mama creşteau găini, gâşte, raţe, curcani, porci, nutrii şi iepuri. Cine nu a trăit în comunism, când magazinele care aveau pe firmament CARNE erau mai mult închise sau cu galantarele goale, nu poate înţelege ce confort îi oferea unei familii posibilitatea de a creşte astfel de animale.
Copil fiind, de iepuri mă ataşam cel mai mult, mai ales că în vacanţe şi când aveam timp liber, eram trimisă să le culeg lăptuci şi puteam sta minute în şir privindu-i cum le ronţăie cu poftă. Mă gândeam cu milă că vor fi sacrificaţi, dar mila mea nu mergea până acolo încât să îndrăznesc să îi spun bunicii că eu nu mănânc iepure. Aş fi rămas flămândă, fără prea multe explicații. Bunica prinsese războiul, seceta care a venit imediat după acesta și marea foamete din ’46 – ’47, cu destule zile în care nu se găsea pe nicăieri de mâncare – sora ei chiar a leșinat odată de foame în curtea unei mori de unde încercase, în van, să cumpere niște mălai – așa că nu accepta mofturi când venea vorba de mâncare, așa cum fac eu cu fetele mele.
Aș minți dacă aș spune că înghițeam cu noduri, pentru că iepurele are o carne albă, cu textură moale, foarte curată şi în acelaşi timp gustoasă, iar în combinaţie cu legumele şi mirodeniile devine chiar o delicatesă.
Bunica gătea iepurele fie la cuptor, cu usturoi, dafin şi vin alb, fie sub formă de tocăniţă. De ceva ani m-am apucat și eu să fac, mai ales că, atunci când nu îl mai vezi crescând în spatele casei, e o carne ca oricare alta pe care o găsești în supermarket. O să vă prezint astăzi rețeta bunicii de tocăniță de iepure cu ciuperci, pe care am îmbunătățit-o cu câteva ingrediente care pe vremea ei nu se găseau.
Ingrediente pentru tocăniţa de iepure:
- un iepure de 1,2-1,4 kilograme
- 500 de grame de ciuperci champignon brune
- ardei în trei culori (roşu, galben şi verde) – eu pun câte o jumătate din fiecare, dacă sunt mai mari, ca să nu predomine
- 3-4 cepe medii, iar dacă este sezon, şi o legătură de ceapă verde
- câţiva căţei de usturoi sau 3-4 fire de usturoi verde
- 2-3 morcovi
- câteva frunze de dafin, sare, piper, boia dulce sau iute, pastă de roşii
- un pahar de vin alb sau roze
Carnea de iepure se taie în bucăţi cât mai mici, ca pentru tocăniţă, fără a îndepărta oasele. Se asezonează cu ulei de măsline, sare, piper, praf de usturoi şi frunze de dafin mărunţite şi se pune la înăbuşit într-o oală, cu puţină apă, cât să acopere carnea, la foc mediu.
Între timp, se taie cuburi sau rondele legumele şi ciupercile. După ce carnea s-a înăbuşit în oala cu capac, preţ de 15-20 de minute – veţi vedea că se înmoaie destul de repede, fiind asemănătoare ca textură cu puiul – adăugăm toate legumele şi ciupercile deodată, turnăm şi paharul de vin şi încă un pic de apă, având grijă ca oala să nu băltească, şi lăsăm să clocotească la foc mic până când este totul aproape fiert. Spre final, se adaugă două linguri mari de pastă de roşii, boia, sare şi piper după gust. Dacă vă place mâncarea mai picantă, puteţi folosi chili în loc de boia. Se mai lasă să fiarbă molcom cam cinci minute şi asta e tot.
Dacă tocăniţa vi se pare prea ciorboasă şi vreţi ca sosul să fie mai legat, puteti dizolva în puţină apă două linguri de amidon de porumb sau făină. Turnaţi lichidul cu amidon în fir subţire, în oală, amestecând continuu, şi mai lăsaţi să fiarbă câteva minute, până când sosul se îngroaşă puţin, dar nu prea tare, pentru că ăsta e farmecul tocăniţei: să scalzi în el mămăliguţă pripită sau pâine proaspătă.
