O plantaţie de castan comestibil, care va avea chiar forma unei frunze de castan, va prinde viaţă sâmbătă, 20 aprilie, în comuna Feliceni, în cadrul unui proiect al Fundaţiei Comunitare din Odorheiu Secuiesc şi va avea rolul, printre altele, de a oferi hrană animalelor, în special urşilor, astfel încât acestea să rămână în pădure şi să nu mai vină în localităţi, transmite Agerpres.
Proiectul este unul complex, se numeşte “Amprenta Verde”, este finanţat de Fundaţia “Pădurea de Mâine”, prin granturile “Comunităţile Pădurea de Mâine” şi include mai multe activităţi concentrate în jurul rolului social al pădurii, în care sunt implicate comunităţile din zonele forestiere.
Directorul de programe al Asociaţiei Comunitare din Odorheiu Secuiesc, Csáki Rozália, a declarat, pentru Agerpres, că în cadrul proiectului se desfăşoară activităţi educative, de tipul “şcoala de pădure”, în cadrul cărora câteva sute de elevi din mai multe şcoli din judeţ primesc informaţii despre ecosistemul forestier şi despre importanţa pădurilor în viaţa noastră.
Activităţile au loc atât în sălile de clasă cât şi la faţa locului, în pădure, unde copiii pot auzi sunetul păsărilor şi pot vedea frumuseţea naturii.
O altă componentă a proiectului vizează organizarea unor mini-concerte simfonice în pădurile judeţului, cu participarea unui număr redus de persoane, iar a treia activitate presupune plantarea unor specii de arbori care au un rol mai complex decât acela de a oferi comunităţilor doar lemn.
Astfel, în cursul zilei de sâmbătă, aproximativ o sută de voluntari vor planta pe un teren al Bisericii Reformate din comuna Feliceni, o mie de puieţi de castan comestibil, aceştia urmând să fie aşezaţi chiar pe tiparul unei frunze de castan.
Csáki Rozália a explicat că o cercetarea realizată recent a arătat că, din cauza încălzirii vremii, castanul comestibil poate creşte şi în zona Feliceni, acolo unde toată comunitatea s-a mobilizat pentru acest proiect.
La rândul său, inginerul silvic Kádár Tibor-Sándor, care asigură asistenţa tehnică a proiectului, a explicat pentru Agerpres că prin plantarea celor o mie de puieţi de castan comestibil se urmăresc mai multe obiective, unul dintre acestea fiind acela de a adapta pădurile la schimbările climatice.
“Rolul ecologic este de a crea un arboret rezilient cu schimbările climatice, castanul comestibil fiind o specie mediteraneană şi rezistă mai bine climatului cald decât speciile care se găsesc în zonă. În silvicultura modernă se numeşte migrare asistată a speciilor rezistente la secetă, care doreşte să aducă specii lemnoase din zona sudică mai la nord, pentru a facilita adaptarea la schimbări climatice. Din acest motiv plantarea castanului comestibil se încadrează în acest concept”, a precizat Kádár Tibor-Sándor.
Potrivit acestuia, proiectul este unul “ştiinţific participativ”, deoarece voluntarii vor planta puieţii şi comunitatea locală va îngriji şi va urmări evoluţia livezii şi, astfel, va învăţa mai multe despre procesele naturale ce se desfăşoară într-o pădure.
“Livada, pădurea creată va oferi mai departe oamenilor de ştinţă posibilitatea să cerceteze procesele legate de migrarea asistată a unor specii dintre regiuni. Castanul comestibil, deşi cu origini mediteraneene este autohton (insular) în România. Se găseşte natural în zona Baia Mare, Tismana/Gorj dar o livadă de 110 ani este şi la Crăciunel, în Harghita”, a mai transmis inginerul silvic.
Totodată, prin acţiunea de plantare de sâmbătă se urmăreşte crearea unor habitate forestiere care să producă fructe comestibile şi să ofere hrană animalelor, în special urşilor, astfel încât acestea să rămână în pădure şi să nu mai vină în localităţi.
“Deseori, animalele sălbatice produc pagube însemnate gospodăriilor din comunităţi forestiere şi adâncesc conflictul dintre om şi carnivorele mari, mai ales ursul a căpătat o postură negativă în ultimul deceniu. Se zice că protejarea biodiversităţii este îndeplinită cu succes doar în regiunile unde comunităţile acceptă şi sprijină acest demers. În România aceasta arată o tendinţă exact inversă. Problematica ursului care intră în gospodării vine datorită lipsei hranei din pădure. Prin plantarea castanului comestibil urmărim crearea de habitate forestiere care sunt capabile să producă fructe comestibile pentru faună, astfel putem contribui la capacitatea de retenţie a acestor habitate. Cu alte cuvinte, castanul comestibil fructifică regulat (faţă de fag 2-3 ani, gorun 4-5 ani), fructifică şi în ani secetoşi mai bine decât speciile existente în zonă, are fructe relativ mari, astfel are potenţial să devină o sursă de hrană stabilă pentru populaţia de urs”, a subliniat Kádár Tibor-Sándor.
Acesta a vorbit şi despre rolul social al castanului, punctând faptul că fructele de castan comestibil au fost, până în secolul XX, o sursă de hrană considerabilă pentru populaţia rurală din multe părţi ale Europei.
“Securitatea aprovizionării cu alimente este un alt aspect arzător al prezentului. Plantând castan comestibil putem arăta oamenilor din zonă că există soluţii viabile în ceea ce priveşte producerea hranei proprii şi într-un climat mai secetos”, a arătat inginerul silvic.
Plantarea celor o mie de puieţi de castan comestibil se va face concomitent cu amplasarea unor apărători tubulare, care îi va proteja de cervide şi îi va ajuta să crească mai repede, fără a fi copleşiţi de vegetaţie.
Soluţia a fost inventată în Germania şi a fost deja folosită în Harghita.
Kádár Tibor-Sándor a mai menţionat şi că această activitate, de plantare a puieţilor, este foarte îndrăgită de societatea civilă, iar pădurea creată oferă potenţial de cercetare şi educare.
“Plantarea puieţilor este o activitate foarte îndrăgită de societatea civilă şi este un bun prilej de a disemina cunoştinţe despre pădure dar şi de a conştientiza impactul omului asupra naturii. Modul cel mai activ de a combate schimbările climatice este plantarea puieţilor. Prilejul oferit de organizaţii oamenilor de a petrece timp de calitate şi pe deasupra util este apreciat şi atrage foarte multe persoane care, deşi îşi doresc să se implice activ în combaterea schimbărilor climatice, rareori au oportunitatea să participle la câte o acţiune de plantare. (…) O pădure astfel creată oferă şi un potenţial ridicat pentru cercetare, educare studenţilor şi elevilor. Într-o astfel de plantaţie pilot pot fi făcute uşor demonstraţii pentru a facilita înţelegerea proceselor ce se derulează în pădurile tinere. Aici se poate demonstra rostul inovării, un aspect important şi aşteptat de viitorii administratori ai pădurilor Romaniei”, a conchis inginerul silvic.
De altfel, întregul proiect “Amprenta Verde” are acest rol de educare, dar şi de conştientizare privind managementul sustenabil al pădurilor, în afară de implicarea şcolilor şi a autorităţilor locale, fiind încheiate parteneriate şi cu composesoratele din comunităţile în care se derulează activităţi.
Sursa foto: Wikimedia Commons/domdomegg
