În special în timpul pandemiei, cu limitarea ieșirilor din casă, foarte mulți români au descoperit la ce-i bună drojdia. Mai precis, au început să facă pâine, iar eu am fost unul dintre ei. Pe lângă ce-mi aminteam de la mama mea, care făcea săptămânal pâinea de casă în cuptor, informațiile pe internet abundă în sfaturi și recomandări. Dar până la urmă tot experiența proprie m-a învățat cel mai bine cum să obțin pâinea aceea minunată cu coajă subțire și crocantă.
Așadar, după ce am încercat mai multe variante de cantități, concluzia a fost că
Avem nevoie de:
- 1 kg de făină albă (cu granulație de 550 sau 650)
- 2 pliculețe de drojdie uscată (de obicei pe plicul de drojdie scrie pentru ce cantitate de făină este suficient) sau 25 g drojdie proaspătă
- 15-20 g sare
- 50 ml ulei
- 1 linguriță zahăr (dacă folosim drojdie proaspătă)
- 600 -650 ml apă
Cum procedăm:
Dacă decideți să folosiți drojdie crudă, aceasta trebuie întâi activată. Se dizolvă în 50-100 ml de apă călduță – nu fierbinte – și o linguriță de zahăr. Se lasă undeva într-un loc ferit de curenți, acoperită, pentru 10-15 minute, până când devine spumoasă. Apoi cernem făina într-un vas mare, încăpător, se face un loc în mijloc și se toarnă drojdia diluată, apoi începe să frământăm. Se adaugă și celelalte ingrediente (sare ar fi bine să fie amestecată cu făina înainte), uleiul și restul de apă.
Dacă folosim drojdie uscată, lucrurile sunt mult mai simple. Aceasta este amestecată pur și simplu cu făina și cu celelalte ingrediente și se frământă bine.
Dacă facem pâinea de casă dintr-un kilogram de făină nu e necesar să frământăm mai mult de 10-15 minute.
Trebuie însă să fim atenți la cantitatea de apă. Am scris la cantități „600-660 ml” pentru că depinde de fină. Unele tipuri de făină absorb mai multă apă, iar altele mai puțină și aici este secretul pentru o pâine de casă reușită. Trebuie să obținem un aluat elastic, nu prea tare, nu prea moale. E gata când aluatul se dezlipește de pe mână sau de pe vas, dar nu vă așteptați ca mâna să rămână absolut curată când o scoateți din aluat, pentru că atunci înseamnă că e prea tare aluatul. Mai puneți niște apă. Dacă e prea moale, va fi lipicios și rămâne pe mână. Mai adăugați niște făină.
După ce e frământat, aluatul se lasă la dospit cam o oră, sau până își dublează volumul. Ideal este să formați o sferă din aluat cu mâinile unse bine cu ulei și să acoperiți vasul cu folie alimentară, apoi să-l puneți la un loc călduț.
După ce a crescut suficient, presărați pe masa de lucru puțină făină și răsturnați aluatul acolo. Tăiați în două și formați două pâini, frământând
Al doilea dospit
După ce a crescut suficient, aluatul e tăiat în două și se formează din el două pâini. Desigur, poate rămâne și întreg și să se frământe o singură pâine, după preferință.
Tava (sau tăvile) în care va fi pusă pâinea se unge cu ulei și pe margini, până sus. Apoi se pune pâinea formată și se mai lasă la dospit încă o oră. Aluatul va crește în acest timp și, pentru a nu se crăpa, pâinea se crestează în diagonală. Și de această dată se acoperă și se lasă într-un loc călduț și ferit de curenți.
Apoi se dă la cuptorul preîncălzit la 250 de rade Celsius pentru 40-45 de minute.
Secretul pentru a obține coaja subțire și crocantă este să folosiți un vas de copt cu capac. Puneți pâinea acoperită pentru prima jumătate de oră și apoi o descoperiți pentru ultimele 15-20 de minute, pentru a se rumeni.
O altă soluție este, dacă aveți posibilitatea, să puneți o tavă cu apă dedesubt, în cuptor, pentru 20-30 de minute. Însă este o operațiune mai dificilă decât a acoperi pâinea.