foto G4Food
România ocupă locul 5 în Uniunea Europeană la producția de mere. În 2022, recolta la nivel național a fost de peste 500.000 de tone. Și anul 2023 a fost unul bun, cantitatea totală strânsă din livezi fiind de 406.000 de tone de mere, conform Eurostat.
Producția de anul acesta ar putea fi însă mai scăzută decât în anii anteriori, din cauza secetei. Pe de altă parte, unele soiuri de toamnă s-au copt mai repede, din cauza temperaturilor care frecvent au urcat la peste 40 de grade Celsius.
Pomicultorii noștri ne asigură însă că vor răspunde favorabil cererii pe plan intern. Vom avea mere românești pe piață.
Pe dealurile din jurul orașului Bistrița, toamna blândă scaldă livezile și fânețele într-o lumină caldă, aurie. Mă îndrept spre ferma pomicolă din satul Ghinda, situat în apropiere de zidurile cetății ridicate cu secole în urmă de coloniștii sași. În oraș, l-am întâlnit pe fiul fermierului, la sediul firmei, cu un mic magazin la stradă, unde sunt vândute fructe de sezon. Acum, mergem împreună la livada de meri, întinsă pe o vale îngustă, cu păduri pe culmile prelungi. Sunt doar 7 kilometri din oraș până la Ghinda, însă drumul anevoios face ca distanța să pară mai mare.
Odată ajunși la fermă totul se limpezește în jurul meu. Livada oferă o priveliște compusă parcă din imaginile vii, seducătoare din filmele documentare. Pomii sunt acoperiți cu plasă antigrindină și au aceeași statură: nu este unul mai înalt decât altul. Proprietarul îmi spune că recoltarea este făcută manual, pentru a nu strivi fructele destinate consumului. Cele care sunt depreciate, lovite sau neconforme ca aspect sunt predate unor firme care le procesează. Cele frumoase, întregi, apetisante sunt livrate pe platformele Lidl, pentru a ajunge la consumatorul final.
Trei generații de ingineri agronomi
Octavian Drăgan are 63 de ani și muncește ca la 30. Ferma aceasta este, practic, viața lui. Nu doar că a investit o sumă de bani importantă, dar aici și-a început viața de inginer agronom, în 1985. Aici, unde și tatăl său, tot inginer agronom, a muncit toată viața lui. Acum, și fiul lui Octavian muncește alături de el. Cel mai probabil, el va prelua conducerea firmei și va reprezenta cea de-a treia generație de ingineri agronomi din aceeași familie care va duce mai departe această afacere agricolă.
În cei peste patruzeci de ani de activitate, Octavian a fost martor la multe schimbări. De la regimul comunist, când era în fermă dimineața devreme și se întorcea acasă seara târziu, a văzut trecerea la regimul democrat, care a adus multe lucruri bune, dar și o anumită comoditate manifestată de noile generații:
„Eu veneam dimineața la ora 5 în fermă și mergeam seara acasă la ora 9, cu căruța, că nu mai erau nici autobuze. Și îl vedeam pe fiul meu doar când dormea. Și mă mai întâlneam cu el sâmbăta după masa. Nu era o viață ușoară. Dar asta era înainte de Revoluție. După, s-au schimbat lucrurile; programul de lucru, 5 zile pe săptămână, etc. Nu mă plâng, e normal să fie așa, dar…”
Nu mai continuă după „dar”, însă e lesne de înțeles că în agricultură nu poți munci după program normal.
De la agricultura de stat la agricultura privată
Ferma de la Ghinda a aparținut înainte de 1989 de I.A.S. Bistrița. I.A.S.-urile erau întreprinderi agricole de stat, în timpul regimului comunist:
„În ʼ92, ferma a fost transformată într-o societate comercială, tot de stat. În 2000, a fost privatizată, am devenit antreprenor”, relatează Octavian Drăgan.
Ferma avea atunci peste 160 de hectare. Privatizarea a fost făcută cu doi acționari, însă, cum se întâmplă, deseori, în astfel de cazuri, părerile diferite i-au făcut pe cei doi antreprenori să își asume roluri diferite:
„Eu am ales să mă ocup de producția din fermă, asociatul meu a rămas cu restul. Din 2008 am început să facem investiții”, precizează pomicultorul.
Și a fost mult de investit. „Nici gard nu mai era aici”, își amintește fermierul.
Apoi a început, practic, reconstrucția fermei. „Am făcut două iazuri pentru irigații. Trebuia să fac mai întâi infrastructura agricolă, ca să pot înființa plantații noi. Nu puteam să plantez și să stau 2-3 ani fără irigații, pentru că se uscau pomii”, explică inginerul agronom.
Investițiile au fost materializate în plantații noi superintensive, cu un număr mai mare de pomi, pe unitatea de suprafață:
„În vechea livadă aveam în jur de 800 de pomi la hectar, acum am ajuns la 3.000 de pomi la hectar. Pomii au nevoie de șpalieri înalți, sunt legați cu tulpini flexibile de bambus, au rădăcină pe un portaltoi mai slab, ca să poată să intre repede pe rod, să nu așteptăm prea mult timp. În livada de odinioară așteptam între 5 și 8 ani. Acuma, pomii intră pe rod cam din anul 3-4, cu soiuri noi. Avem irigare prin picurare, avem plasă antigrindină, pentru că acest fenomen meteo extrem a început să ne facă mari probleme, a trebuit să acoperim toată livada”, explică fermierul bistrițean.
Investițiile majore, calea spre performanță
Fermierul experimentat a investit sume mari de bani pentru a întineri livada și pentru a construi infrastructura modernă necesară. Cheltuielile au fost derulate pe mai mulți ani, în funcție de prioritatea obiectivelor stabilite.
„Am investit în jur de 1 milion și vreo 200.000 de euro. Nu am reușit întotdeauna să accesez fonduri europene. De fapt, am reușit o singură de dată, deși am încercat de vreo 3-4 ori. Am derulat un proiect de aproximativ 450.000 de euro, la care am contribuit cu 50% din această sumă. În rest, a trebuit să facem totul pe banii noștri”, afirmă pomicultorul. În cele din urmă, pare că a meritat.
„Acum ne bazăm doar pe plantațiile noi, superintensive, și vă dați seama că trebuie să mai lucrăm și la reconstruirea halei. Am preluat o hală veche, pe care a trebuit să o renovăm complet. Pe lângă asta, am făcut și patru celule de frig, ca să putem păstra merele. De hala veche, renovată, am lipit o hală pentru sortarea și ambalarea fructelor, fără de care nu mai puteam merge înainte. Acum am depus un nou proiect la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ( AFIR ), pe care sperăm să-l semnăm cât mai repede, ca să cumpărăm containere noi pentru recoltat, un tractor, o pompă de apă și să îmbunătățim starea drumului de acces la fermă, pentru care, din ʼ85, mă rog de toată lumea să mă ajute, și tot degeaba”, mai relatează el despre planurile sale.
Colaborare… fructuoasă cu Lidl
Recolta de mere din ferma de la Ghinda, din apropierea orașului Bistrița, se ridică la aproximativ 6-700 de tone pe an. Toată producția este expediată pe platformele Lidl din toată țara. Pe lângă plantația de măr, ființează și plantații de cireș și prun.
„Pe 2,6 hectare cultivăm cireșe, iar pe alte două hectare, prune”, precizează Octavian Drăgan.
Cireșele ajung, de asemenea, pe platformele Lidl. Fermierul intenționează să livreze și prune aceluiași mare retailer, dar mai întâi are nevoie să planteze încă două hectare cu prun, cu două soiuri, ceea ce i-ar permite să aib o ofertă omogenă. În prezent, cultivă șase soiuri de prun, situație care nu-l ajută să avanseze o ofertă omogenă și acceptabilă cantitativ:
„Anul acesta vrem să defrișăm și să cultivăm în altă parte două hectare cu numai două soiuri de prun și atunci va fi o producție mai mare, de 15-20 de tone pe hectar, care poate să meargă la hypermarket, pentru că știi că poți să dai 3-4 mașini pe săptămână și ai continuitate”.
Colaborarea cu Lidl a venit pe neașteptate și reprezintă acum o oportunitate imensă pentru fermierul din Ghinda Bistriței. Cu ani în urmă, a început perioada ascensională pentru marele retail, super și hypermarketurile răsăreau unul după altul, în timp ce mica piață de desfacere, agroalimentară, moștenită cu precădere din anii comunismului dar și mai dinainte, începea să scadă, să nu mai fie atractivă pentru fermierii români, și ei în continuă dezvoltare.
Problemele cu vânzarea cu amănuntul se arătau deja la orizont, când a venit un telefon salvator:
”Am avut noroc cu livada asta tânără, superintensivă, de 6 hectare, cu mere mari, frumoase. Am început colaborarea cu Lidl și merele noastre au fost căutate din ce în ce mai mult”.
Producția de mere, vândută aproape în totalitate pe platformele Lidl
Reprezentanții marelui retailer i-au contactat pe proprietarii fermei pomicole de la Ghinda, pentru a le propune colaborarea:
„Chiar i-am întrebat de unde au auzit de noi, pentru că noi atunci aveam doar 6 hectare de livadă cultivată în sistem superintensiv. Și au zis că ne-au luat din lista Global GAP. S-au uitat pe listă și ne-au găsit acolo. Noi avem certificatul din 2010”, relatează Octavian Drăgan.
Certificatul Global GAP ( Good Agricultural Practices/Bunele practici agricole ) este o certificare internațională care stabilește standarde pentru bunele practici agricole. Certificarea este utilizată, în principal, în agricultură, horticultură și acvacultură, asigurându-i astfel pe consumatorii finali că produsele alimentare pe care le cumpără de la raft sunt cultivate și procesate într-un mod sigur, sustenabil și responsabil.
Colaborarea cu Lidl numără printre obligații certificarea Global GAP: „Ei au niște cerințe la reziduurile de pesticide: nu acceptă mai mult de 30% din nivelul maxim permis de legea românească și europeană. În funcție de fiecare substanță, valorile sunt diferite”, explică pomicultorul.
Desigur, asta este o provocare pentru orice agronom sau agricultor, mai ales că Lidl nu acceptă utilizarea în livadă a mai mult de cinci substanțe fitosanitare.
Analizele pentru reziduurile de pesticide din fructe sunt efectuate permanent, însă, până acum, marfa provenită din ferma de la Ghinda nu a fost refuzată din cauza depășirii nivelului maxim de reziduuri fixat de Global GAP.
„O singură dată ne-a fost refuzat un lot de fructe, din cauză că nu erau bine legate pungile cu mere”, își amintește pomicultorul din Bistrița.
Ferma pomicolă din satul Ghinda, situat aproape de zidurile cetății Bistrița ridicată odinioară de coloniștii sași, pare un model de afacere de succes, dar asta nu înseamnă că nu există provocări și obstacole, cum ar fi forța de muncă, mai redusă decât în trecut, și înaintată în vârstă:
”Dacă acum sunt șapte angajați permanent, la preluarea fermei erau peste 20, iar media de vârstă atunci era sub 30 de ani. Astăzi este de peste 50 de ani”.
Dincolo de provocări însă, rămâne împlinirea profesională și antreprenorială. Rămâne satisfacția unei realizări, a unui scop atins: acela de a oferi un fruct bun, sănătos, pe platformele Lidl și de acolo, mai departe, clientului final, care mușcă din pulpa zemoasă și gustoasă a mărului, convins de calitățile acestuia.
La aceasta se adaugă, firește, și mulțumirea de ordin financiar obținută din colaborarea cu marele retailer.
