FOTO: Dreamstime/Saw San Teo
Agricultura verticală, odinioară privită ca soluția miraculoasă pentru provocările climatice și alimentare ale secolului XXI, traversează astăzi o perioadă de reflecție. La începutul lunii octombrie, Amsterdam găzduiește Congresul Mondial al Agriculturii Verticale, unde lideri din industrie analizează lecțiile ultimilor ani și trasează direcții de viitor, notează foodbev.com.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Primele semne au fost spectaculoase. Agricultura verticală a promis culturi fără dependență de anotimpuri, fără secetă sau inundații și fără pesticide. Consuma mai puțină apă, reducea risipa, oferea hrană mai nutritivă, cu gust mai bun și termen de valabilitate mai mare.
Investițiile au curs. Companii din domeniu au fost evaluate la miliarde de dolari, iar noi tehnologii au fost dezvoltate. Ideea de autonomie alimentară în spațiu părea, pentru prima dată, realistă.
Ce a mers prost
Entuziasmul a fost frânat de realitate. Principala problemă a fost lipsa unei legături clare între producție și consumatori. Fără un lanț de aprovizionare solid și prețuri accesibile, succesul nu a putut fi susținut.
Un alt obstacol a fost tendința companiilor de a crea propriile sisteme tehnologice, costisitoare și greu de standardizat. Criza energetică din 2022, dificultatea de a atinge prețuri competitive și limitarea la câteva culturi – în special frunzoase și microplante – au accentuat vulnerabilitățile.
Lecțiile învățate
Industria a tras concluzii. Astăzi, accentul cade pe două aspecte cheie: locația și scara la care este abordată.
Alegerea locației poate reduce costurile prin apropierea de surse de energie ieftină sau regenerabilă. Fermierii care fac agricultură verticală explorează soluții precum utilizarea căldurii reziduale sau integrarea în infrastructuri existente.
În privința scării, dezbaterea rămâne deschisă: vor exista ferme verticale în fiecare supermarket sau în fiecare gospodărie? Deocamdată, modelul cel mai viabil pare a fi cel al operațiunilor regionale, cu producție la scară mai mare și costuri mai bine controlate.
Potențialul rămâne uriaș
Chiar și cu aceste dificultăți, agricultura verticală are șansa de a completa agricultura tradițională și de a contribui la combaterea schimbărilor climatice. Poate aduce soiuri mai gustoase, poate crește reziliența fermelor și poate readuce consumatorii mai aproape de sursa hranei.
Există modele hibride: sere care folosesc atât lumină naturală, cât și sisteme complet controlate, sau ferme convenționale care integrează module verticale pentru a-și spori sustenabilitatea.
Ce trebuie reparat
Industria rămâne mică, cu vânzări de sub 2 miliarde de dolari la nivel global în 2024. În același timp, furnizorii de tehnologie sunt mai mari și mai puternici decât producătorii. Lipsa unui limbaj comun, a unor standarde clare de sustenabilitate și a unor asociații recunoscute la nivel global îngreunează recunoașterea de către guverne și consumatori.
Multe companii își dispersează eforturile în prea multe direcții – de la arbori și ciuperci la cafea, căpșuni sau cereale. Experții sugerează concentrarea pe câteva culturi sigure și profitabile, capabile să demonstreze fezabilitatea economică și să creeze încredere.
O industrie care își caută locul
Agricultura verticală trebuie să se definească mai clar. Are nevoie să comunice consumatorilor, comercianților și factorilor de decizie că poate livra hrană mai sănătoasă și mai sustenabilă. Poate fi un actor colaborativ, integrat în lanțul alimentar global, capabil să contribuie la rezolvarea unor probleme majore ale societății.
Agricultura verticală nu este un miracol instantaneu, dar nici o promisiune goală. Este o industrie tânără, în plină transformare, care are potențialul de a aduce beneficii economice, ecologice și sociale. Pentru asta, trebuie să-și simplifice obiectivele, să-și standardizeze practicile și să-și găsească locul în peisajul agricol global.
Un viitor verde, bazat pe hrană mai sănătoasă și mai sustenabilă, rămâne posibil.
