Mierea de albine este un aliment extrem de complex și hrănitor. Se spune că vechii egipteni îngropau borcane cu miere în mormintele regale, în speranța că le va îndulci trecerea în viața de apoi. Când mormintele au fost descoperite, 3.000 de ani mai târziu, mierea excavată s-a păstrat perfect. Această poveste uimitoare este cel mai ferm argument care susține ideea că mierea nu expiră niciodată, arată Taste of Home.
Primul motiv pentru care nu expiră este compoziția chimice a mierii, care este, practic, un zahăr. Zaharurile sunt higroscopice, termen ce înseamnă că în starea lor naturală conțin foarte puțină apă, dar că o pot absorbi cu ușurință din atmosferă dacă nu sunt acoperite. „Într-un astfel de mediu foarte puține bacterii sau microorganisme pot supraviețui, astfel că mor”, explică Amina Harris, director executiv în cadrul Honey and Pollination Center de la Institutul Robert Mondavi al Universității California, potrivit descopera.ro. De asemenea, mierea este extrem de acidă, având un pH cuprins între 3 și 4,5. Acest mediu acid omoară orice bacterie
Cu toate acestea, mierea poate să-și schimbe aspectul sau culoarea. Poate deveni tulbure, cristalizată, însă fără să i se schimbe proprietățile.
Ce poate strica mierea
Există o excepție importantă de la această regulă. Dacă mierea este expusă la umiditate, poate fermenta, caz în care se va strica. Însă asta va fi evident: va deveni acrișoară și mirosul ei se va schimba.
Diferite tipuri de miere vor îmbătrâni diferit. Mierea mai puțin procesată, naturală, cu fagure, e mai predispusă să se cristalizeze și să capete o culoare mai închisă.
Însă mierea tratată rămâne limpede mai mult timp, dar tratamentul poate elimina unii dintre antioxidanții naturali și nutrienții găsiți în mierea mai puțin procesată.
Aveți grijă la mierea de supermarket, care poate fi diluată cu adaos, cum ar fi siropul de porumb. Deși va rămâne bune pentru o vreme, nu este nici pe departe la fel de bună ca și cea naturală.
Ce face mierea să fie atât de specială
Mierea este „procesată” de albine. Ele înghit nectarul și îl regurgitează în faguri pentru a face miere. O enzimă din stomacul lor descompune nectarul în acid gluconic și peroxid de hidrogen. Acesta din urmă este un antiseptic natural care se vinde în farmacii pentru a trata toate tipurile de răni. Cu alte cuvinte, pe lângă rezistența sa naturală la bacterii, peroxidul de hidrogen al mierii respinge orice microorganism cu temeritatea de a pătrunde.
Această compoziție chimică este, de asemenea, motivul pentru care mierea a fost folosită în scopuri medicinale (pentru unguente și pentru a trata arsurile și rănile) de mii de ani, inclusiv de către egiptenii antici.
Atât mierea neagră cât și cea cristalizată sunt sigure pentru consum. De fapt, s-ar putea chiar să descoperiți că vă place textura mierii cristalizate atunci când este întinsă pe pâine!
Cum se repară mierea cristalizată
Puteți readuce mierea cristalizată într-o stare mai fluidă punând borcanul fără capac într-un vas cu apă caldă (nu clocotită). La fiecare câteva minute, scoateți mierea și amestecați-o. Aveți grijă să folosiți o ustensilă curată și să nu lăsați apa să picure în recipient.
Păstrați mierea bine acoperită pentru a împiedica aerul și umezeala. Locația ideală este răcoroasă și ferită de soare, probabil un alt motiv pentru care mierea din mormântul egiptean a rămas atât de curată.