FOTO: Colaj G4Food-Dreamstime/Pamela Brick
Timp de aproape două sute de ani, roșiile erau privite cu teamă în Europa. Nobilimea evita să le consume pentru că, în combinație cu farfuriile de cositor, aciditatea roșiilor extrăgea plumbul, ducând la otrăviri.
Originară din America Centrală și de Sud, roșia a ajuns în Europa după 1492, odată cu întoarcerea exploratorilor spanioli. Planta a fost însă rapid asociată cu familia Solanaceae, din care fac parte și specii toxice, precum mătrăguna sau mandragora. Asemănările vizuale au dus la concluzia că roșiile erau periculoase pentru consum.
În secolele XVI și XVII, această teamă era alimentată și de accidente reale. Nobilii care foloseau vase din cositor, bogate în plumb, sufereau intoxicații după ce mâncau roșii. Aciditatea fructului dizolva plumbul din farfurii, provocând îmbolnăviri severe. Fără explicații științifice clare, vina a căzut asupra roșiei.
Pe lângă superstițiile populare, inclusiv biserica a fost reticentă în a accepta roșia în alimentație. Aceasta era considerată o plantă decorativă sau medicinală, dar nu una de consum.
Primele rețete și începutul reabilitării
Abia în secolul al XVIII-lea, percepția a început să se schimbe. În 1692, o carte de bucate din Napoli includea rețete cu roșii, marcând o etapă importantă în acceptarea lor în gastronomie. Italienii și spaniolii au fost pionierii integrării roșiei în sosuri, supe și mâncăruri de zi cu zi.
Pe măsură ce ustensilele de bucătărie s-au modernizat, iar plumbul a fost înlocuit cu materiale mai sigure, roșia și-a pierdut reputația de aliment otrăvitor.
În prezent, roșia este consumată pe scară largă, fiind una dintre cele mai cultivate și folosite legume din lume. De la pizza la paste, de la salată caprese la zacuscă, roșia și-a găsit locul în farfuriile din toate colțurile lumii.
Ironia istoriei face ca leguma cândva temută să fie astăzi simbolul sănătății, prospețimii și gustului autentic.
