foto: vincenzoegizio.com
Ar putea părea curios faptul că în Italia, unde în mod tradițional au fost adaptate de-a lungul timpului numeroase fructe și legume din alte zone geografice, nu există gogoșari. Ardeii cei mai des întâlniți și cultivați sunt ardeii pe care în România îi numim ardei grași, apoi cei pe care îi numim kapia. Mai există și așa zișii friggitelli, ardei verzi mai mici care se gătesc chiar și necurățați de cotor, în ulei sau pe grătar. Însă nu există gogoșari, cu o mică excepție.
În zona Napoli, gogoșarii au fost de-a lungul vremii un produs tradițional dar era pe punctul să dispară. Se numesc în dialectul local papaccelle, iar numele este în sine o poveste. Acest tip de ardei, poate cel mai bun din toate punctele de vedere, se cultiva în trecut într-o zonă foarte restrânsă, Brusciano, unde marea majoritate a oamenilor poartă numele de familie Papaccio. De aici numele lor curios. De facto, gogosarii noștri, doar că există, pe lângă varietatea roșie, și galbeni.
Ce sunt sunt băncile de germoplasmă
Dar produsul în sine era practic pe cale de dispariție, foarte puțini îl mai cultivau, pentru că nu este cunoscut pe scară largă în Italia și producătorii întâmpinau dificultăți când încercau să îl vândă. Potrivit publicației gamberorosso.it, salvarea a venit în urma creării unei bănci de germoplasmă de către autoritățile regiunii Campania, a cărei capitală este orașul Napoli. Proiectul a avut ca scop recuperarea și conservarea materialului genetic aparținând varietăților vechi locale de fructe și legume, care riscau să dispară.
Practic, a fost recuperată prin participarea unei echipe de cercetători, ceea ce în limbaj de specialitate se numește germoplasma: material care poate transmite un bagaj ereditar de la o generație la alta, de facto celule și țesuturi cu care apoi se reușește crearea unui organism.
În acest fel, s-a reușit apoi generarea semințelor, și așa s-a reușit reluarea culturilor, în urmă cu doar câțiva ani. A intrat, astfel, pe lunga listă națională de produse tradiționale locale (PAT), promovate și susținute și de asociația Slow Food, care are ca obiect de activitate și biodiversitatea, păstrarea produselor locale.
Conserve de gogoșari care ajung pe piața din Elveția
Este ceea ce a făcut și Vincenzo Egizio, după cum povestește chiar el pentru situl de specialitate freshplaza.it.
„Este un ardei rotund, dulce și aromat, cărnos, cu coajă subțire și ușor de digerat, verde, roșu sau galben. Am obținut inițial semințele de la banca de semințe regională și am selecționat apoi an de an singur semințele, de la produsele proprii pentru a semăna în anul următor”, explică acesta. Totul, în cadrul unui proiect personal început acum exact două decenii, când a început să cultive varietăți de fructe și legume vechi și aproape uitate.
El spune că valorifică 30% dintre gogoșarii pe care îi produce în stare proaspătă, în piețele locale, iar din restul de 70% produce conserve tradiționale: gogoșari întregi la oțet, sau copți, conservați în ulei sub formă de fâșii subțiri, pentru a optimiza consumul de ulei. Conservele sale se vând, mai nou, în toată Italia și chiar și într-un mare lanț de distribuție din Elveția. Antreprenorul spune că a început să observe o reală deschidere a consumatorilor către produsele locale de calitate care provin de la micii producători.
Rețeta tradițională de Crăciun de salată cu gogoșari în oțet și conopidă
Se numește, sugestiv, insalata di rinforzo – este rețeta cea mai cunoscută din tot ce se prepară la Napoli de Crăciun și chiar la cina din Ajun, conform tradiției catolice.
Salata napoletană de Crăciun cu gogoșari prevede, în total: conopidă fiartă minimal sau blanșată, felii de gogoșari în oțet, măsline, un strop de aromă de usturoi și capere, câteva fileuri de anșoa, pe care, dacă ne inspiră ideea, le putem înlocui cu tradiționalele fileuri de hamsii- fac parte din aceeași familie. Totul, condimentat bine cu ulei, sare și piper.
În afară de ea, locuitorii din zonă mai folosesc vara gogoșarii în stare proaspătă pentru a-i face umpluți folosind miez de pâine, sardine desărate, capere, măsline, ustuori și pătrunjel, uneori și nuci. Iar atunci când vine perioada sacrificării porcilor, se pregătește carnea în tigaie împreună cu cartofi și gogoșari din conservele în oțet, gătite toate la un loc.
Pe lângă ideile practice legate de gogoșari, povestea mai sus se dorește a fi și o mică lecție despre a învăța să apreciem produsele pe care în mod tradițional agricoltura românească le include. Iar asta se poate întâmpla cunoscând produsele popoarelor din jur, cu care putem opera mici comparații revelatoare.
