Culturile de acoperire pot deveni și melifere
În ultimii ani, eroziunea solului a devenit o problemă din ce în ce mai acută. Dacă în urmă cu 10 – 15 ani părea mai degrabă o chestiune teoretică, în ultimii ani s-a făcut simțită practic în importante zone agricole din Oltenia și chiar din sudul Bărăganului. Una dintre căile pe care acest proces poate fi prevenit, ba chiar și întors, o reprezintă culturile de acoperire (sau „de înverzire”). Practic este vorba despre culturi care se înființează imediat după recoltarea păioaselor și a celorlalte culturi de toamnă.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Culturile de acoperire au fost incluse în eco-schemele din PNDR și, în anumite condiții, sunt subvenționate. Pentru a obține cei aproximativ 58 euro/ha, cât este suma acordată pentru înființarea lor, trebuie ca respectiva cultură să asigure acoperirea terenului pe o perioadă de cel puțin opt săptămâni de la răsărire, să fie semănate în perioada 1 iulie – 1 octombrie și să fie distruse prin înglobare mecanică în teren. În ceea ce privește compoziția lor, există mai multe amestecuri, despre care se pot obține informații de la APIA. Important de știut este că acestea sunt selectate astfel încât, indiferent de caracteristicile zonei în care se găsesc și al solului pe care îl au, fermierii să poată avea mereu la îndemână ceva care se pretează.
Culturile de acoperire rezolvă mai multe probleme
ROMAPIS, una dintre cele mai cunoscute asociații profesionale a crescătorilor de albine din România a declanșat un amplu proiect de cercetare. În general, lunile august și septembrie sunt dificile pentru albine. Acestea își găsesc mai greu hrana, căci pentru majoritatea plantelor perioada de înflorire este trecută. Pornind de la această constatare, apicultorii s-au întrebat dacă nu s-ar putea rezolva două chestiuni deodată: să se protejeze solul și să se hrănească și albinele.
Un parteneriat între ROMAPIS, USAMV București, Stațiunea Didactică Belciugatele și Asociația Industriei Semințelor din România a demonstrat eficiența acestei idei. Au fost semănate loturi de câte 0,5 ha cu patru specii dintre culturile de înverzire: phacelia, măzăriche, in alb și camelină. În apropierea loturilor au fost amplasați mai mulți stupi.
Rezultatele au fost mai mult decât satisfăcătoare, în ciuda secetei. Albinele au găsit hrană în lunile dificile și stupii s-au dezvoltat bine.
Aplicarea unei astfel de practici ar aduce o sumă de beneficii nu numai părților implicate în proiect – apicultori și agricultori – ci și întregii societăți în general. Extinderea practicării culturilor de înverzire înseamnă biodiversitate, mai puțină poluare, mai mult carbon sechestrat!
