@andrei voica
Când și-a îndesat câteva rânduri de haine în geanta veche de cantonament și a luat drumul Spaniei, la 20 și un pic de ani, Andrei nu mai avea decât o certitudine în afara celor 200 de euro, împrumutați, din buzunar: că nu se va reîntoarce în țară decât ca învingător. Fusese nevoit, la 21 de ani, să-și abandoneze visul copilăriei, acela de a deveni fotbalist de top, după o gravă accidentare la genunchi și, tocmai atunci când ar fi avut mai mare nevoie de sprijinul celor din jur, s-a trezit complet singur. Doar familia îi rămăsese aproape…
„Am fost foarte dezamăgit, 2 ani de zile nici n-am vrut să mai aud de fotbal! Așa că am plecat afară, cu gândul să mă întorc cândva în țara mea, dar nu oricum: să mă întorc alt om, cu o altă personalitate, mult mai puternică, să mă întorc victorios. A fost foarte greu. Nu știam să fac altceva decât fotbal. Iar când te vezi incapabil să mai practici ceea ce iubești și te mai și trezești abandonat de lumea de pe lângă tine, începi și te gândești unde ai greșit”, povestește Andrei, într-o scurtă pauză din programul încărcat său de la NOBEL Cuisine, restaurantul pe care-l deține în Craiova.
Pâinea umplută cu telemea a bunicii
Pâinea străinătății a fost, adesea, amară. „Primii ani au fost foarte duri. A trebuit să fac orice pentru a-mi câștiga existența, să îmi pot plăti camera în care locuiam. Aveam zile în care mâncam doar sandvișuri…”. Întins pe spate, cu ochii în tavan, în nopțile lungi de singurătate, Andrei tânjea după anii lipsiți de griji ai copilăriei, după verile petrecute la țară, la bunica, cea care era brutăreasa satului. „Cum să uit mirosul și gustul codrului de pâine proaspăt scoasă din cuptor, umplut cu telemea, al bunicii? Îmi ajungea pentru toata ziua, lângă o roșie din grădină, pe care o mâncam și goală, ca pe un măr”.
Îi veneau apoi în minte, mai ales în „finde”, sfârșiturile de săptămână, cum li se zice în Spania, zilele petrecute, mic copil, alături de mama sa, în bucătărie. Mama lui Andrei, care gătea și gătește foarte gustos, pregătea niște nebunii de tocănițe și fripturi suculente la cuptor. Dacă se gândește bine, atunci, în duminicile copilăriei, a început să fure meseria pe care azi o practică cu atâta drag…
Doar că, frânt după ce accidentarea îi pusese abrupt capăt carierei sportive și întortocheat și mai tare după plecarea în Occident, destinul fostului decar de la Academia „Gheorghe Popescu” din Craiova n-avea cum să intre prea ușor pe linia dreaptă. Andrei era mai conștient ca oricine de asta. „Am lucrat chiar și în construcții…”, îmi mărturisește el. Dar gândul încăpățânat că venise în Spania ca să se întoarcă alt om i-a dat ambiția de a înșira fiecare obstacol, unul după altul, așa cum își dribla adversarii în adolescență. „Am crescut într-o familie muncitoare, am crescut cu mentalitatea asta. Mă trezeam dimineața, ai mei deja erau plecați și știam că sunt la muncă”.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
De la curățat cartofi la chef de restaurant
„În Spania, de capul meu, a trebuit să rezist multor tentații nepotrivite. Așa mi-am întărit caracterul și, până la urmă, numai așa puteam să-mi fac un alt rost în viață, total diferit de cel pe care îl făcusem până atunci. Primele experiențe într-o bucătărie au fost în Spania și, din păcate, la momentul acela, au fost de nevoie. Eram singur într-o țară străină și trebuia să-mi câștig cumva existența. Până la urmă, am avut posibilitatea să intru într-o bucătărie profesională, și atunci mi-am dat seama că ăsta este drumul pe care trebuie să-l urmez. Eu consider că în viață avem două drumuri: unul bun și unul rău, iar în ziua aceea eu am ales drumul cel bun”.
Drumul bun îl găsise, dar asta nu însemna nicidecum că el era și ușor. După etapa construcțiilor, s-a angajat într-o fabrică de pâine și croissante. Nu vorbea grozav spaniola pe atunci, dar dedicația sa a câștigat încrederea celor doi asociați, tată și fiu. Devenise omul bun la toate: făcea distribuție, scotea marfa din congelatoare, băga croissantele la copt. După o vreme, când fiul patronului a decis că e momentul dezvoltării la Madrid, unde plănuia să deschidă un restaurant de burgeri, pe cine altcineva să-l ia cu el dacă nu pe Andrei?!
Viața în capitala Spaniei a venit ca o confirmare în plus că era pe drumul bun, pe drumul spre casă. Dar, deși afacerea în care era implicat se tot dezvolta, Andrei simțea că e timpul să se dedice propriei dezvoltări. Își dorea să lucreze într-o bucătărie profesionistă. Era atât de hotărât să încerce asta, încât faptul că a luat-o de jos, de la zero – „am intrat la spălat vase și curățat cartofi” – nu i s-a părut un sacrificiu, ci condiția de bază pentru fundația cât mai solidă a viitoarei sale cariere. Și-a dorit mereu mai mult și mai mult și a sfârșit prin a conduce restaurantul în care a intrat ca ucenic. Diplomele de la Madrid și Parma, colaborarea cu nume mari ale gastronomiei spaniole n-au făcut decât să-i rafineze stilul. Baza era deja acolo!
Întoarcerea fiului învingător
„Pot spune că mă definește baza bucătăriei spaniole, una dintre diplomele mele de bucătar profesionist fiind luată la Madrid. Sursa mea de inspirație vine din experiența internațională, mai ales experiența câștigată în timpul în care am lucrat în bucătăria spaniolă. Îmi place mult și bucătăria asiatică. Îmi place să le asociez atunci când încep să creez un dish”, spune despre „semnătura” sa Chef Andrei Voica. „Cred că rapiditatea în execuție a preparatelor proaspete mă reprezintă și îmi este ușor să să adaptez rețete diversificate, echilibrând proteinele și carbohidrații. Sunt un chef-bucătar rapid în timpul servitului și calm atunci când încep să creez un meniu a la carte”, adaugă Andrei.
Era deplin conștient de toate aceste calități când, în 2015, s-a reîntors în România ca să participe la prestigiosul concurs MasterChef. „Am câștigat și pot spune că atunci mi s-a deschis drumul spre marea performanță”, privește în urmă Andrei Voica. Are în ochi lumina aceea plină de încredere din ziua când, cu valizele cât niște dulapuri de roți după el, a luat avionul spre România. „M-am întors în România ca să devin cine sunt astăzi. Am avut această ambiție de când am plecat de acasă. După 1 an, mi-am deschis restaurantul meu în Craiova, Nobel Cuisine”.
Viața coace lucrurile după rețeta ei secretă. Pentru Andrei, revenirea în România a însemnat mai mult decât câștigarea pariului cu sine însuși, a însemnat și revenirea în fotbal, și nu oricum, ci pe ușa din față. A bucătăriei: acum 7 ani, Andrei Voica a fost ales Executiv Chef al echipei Universitatea Craiova, iar acum 3 ani și al Naționalei de Fotbal a României! Andrei zâmbește: „Mă simt foarte bucuros și mândru atunci când mă trezesc dimineața și îmbin bucătăria cu fotbalul, pe care le iubesc atât de mult”, spune el.
Ingredientele secrete ale succesului Naționalei
În autocarul Naționalei, Andrei Voica se simte în elementul lui. Vorbește limba băieților, știe cu se mănâncă fotbalul, „tricolorii” l-au adoptat din prima clipă ca unul de-ai lor. „Sunt sportivi profesioniști și se limitează la meniul dictat de mine și de doctorul Naționalei, bogat în proteine și carbohidrați înainte de meci, pe lângă un corner foarte bogat care include 8-10 feluri de salate fără mezeluri”. Ajuns la Națională, a umblat nu atât la ingrediente, cât la modul de preparare: „Am început cu marinările, am adus niște sosuri asiatice, am început niște dressing-uri la salate, unde îmi place foarte mult să folosesc fructul pasiunii. Chiar dacă meniul e cam același, s-a schimbat felul în care lucrăm”, îmi dă Andrei câteva secrete din bucătăria Naționalei.
Venirea la Națională s-a suprapus în mod fericit cu succesele din ultima vreme ale „tricolorilor”. E acolo, în chimia greu de pătruns a marii performanței, și ceva din ingredientele sale. Își amintește cu drag mândria pe care a simțit-o când a coborât, la Euro 2024, din autocarul Naționalei, la hotelul de la Würzburg. Chiar în prima zi, le-a gătit una dintre rețetele lor preferate: somonul marinat în soia, ghimbir, sweet chilli și usturoi.
Sunt multe amintiri de neuitat pe care le-a trăit în preajma Naționalei. Dar, dacă e să aleagă una, e cea când, după prima masă pe care le-a pregătit-o jucătorilor, aștepta ca pe jar reacția lor. „Vlad Chiricheș era căpitanul pe atunci și a venit imediat să îmi dea feedback-ul: <<Chef, totul perfect!>>. De atunci, adesea băieții vin și mă întreabă cum se face un anumit preparat care le place”. Să i se spună „Chef” în vestiarul Naționalei, ce-și poate dori mai mult copilul din Craiova care visa să devină fotbalist…
***
„ANTREU”
– Despre drumul până la a ajunge Executive Chef, cu Chef Andrei Voica
„Cred că în România ajungem prea repede la funcția de chef. În primul rând, consider că este un drum foarte lung până a ajunge bucătar, tineretul nu mai trece prin munca de jos, la curățat ceapă, cartofi, să înveți baza, sosurile, reducțiile, să-ți petreci zile întregi în bucătărie, să înveți să faci un bechamel. Practica este foarte importantă, după care este bine să te înscrii la o școală profesională. Acum facem un curs de 3 luni și deja suntem bucătari! Între un bucătar și un chef nu e drum lung, însă e bine să nu sari etapele, după care vine funcția de Executive Chef, până la care drumul este ceva mai lung”.
FEL PRINCIPAL
– Una dintre rețetele preferate ale jucătorilor Naționalei, somon marinat în soia, ghimbir, sweet chilli și usturoi, marca Chef Andrei Voica
Ingrediente:
– somon proaspăt 0,600 gr (feliat la 0,200 gr)
Pentru marinare:
– sos de soia 0,300 ml
– sweet chilli 0,100 ml
– usturoi 3 căței (pisați)
Preparare:
Se introduce somonul în marinare timp de 1 ora la frigider. Se scoate, se tamponează cu un șervețel și se așază în tava de copt, după se introducem la cuptor timp de 18 minute, la 200 grade.
Poftă bună și „Hai, România!”.
DESERT
– Despre preferințele culinare ale românilor, cu Chef Andrei Voica
„Avem chefi-bucătari buni în România, ușor-ușor, datorită lor, publicul de la noi poate trece la o altă etapă gastronomică. Românii sunt mai deschiși către varietate și diversificare. Am început să mâncăm fructe de mare, am început să gătim mușchiul de vită așa cum este recomandat, medium rare. Cred că în viitor o să domine bucătăria mediteraneeană în preferințele românilor”.
