Sursa foto: Pexels
În mod normal, intestinul subțire nu are o colonizare bacteriană semnificativă, cu excepția unor mici colonii, în timp ce intestinul gros are o cantitate mai mare de bacterii. Când se discută despre SIBO, de fapt se vorbește despre ceva mai puțin comun, și anume prezența bacteriilor în intestinul subțire proximal sau colonizarea de către bacterii anormale, cum ar fi cele care produc hidrogen, metan sau ambele, explică nutriționistele Patricia Martínez și Gabriela Retana, profesoare la Facultatea de Științe ale Sănătății de la Universitat Oberta de Catalunya (UOC).
„Supraînmulțirea bacteriilor producătoare de hidrogen (SIBO) sau supraînmulțirea metanogenelor intestinale (IMO) pot apărea dacă aceste bacterii colice au migrat sau dacă există o permeabilitate intestinală afectată”, explică expertele din cadrul programului de master în Alimentație Sănătoasă și Sustenabilă și Alimentație în Activitatea Fizică și Sport de la UOC.
Există, așadar, bacteriile producătoare de hidrogen (genurile ‘Streptococcus’, ‘Staphylococcus’, ‘Bacteroides’ sau ‘Lactobacillus’), care sunt prezente în SIBO, și bacteriile producătoare de metan, care sunt asociate cu IMO (principal cauzate de ‘Methanobrevibacter smithii’). De asemenea, poate exista și o supraînmulțire de fungi în intestinul subțire, caz în care se discută despre SIFO.
Simptomele SIBO și IMO
Simptomele SIBO și IMO pot fi legate de absorbția deficitară a nutrienților și de schimbările de permeabilitate sau de consecințele nutriționale ale absorbției deficitare. „În primul caz, cele mai comune simptome sunt durerea abdominală, diareea sau scaunele alternante, scaunele decolorate, distensia abdominală, flatulențele și eructațiile. De asemenea, steatoreea (mai gravă) și unele semne de intoleranță la lactoză”, subliniază Martínez.
Pe de altă parte, consecințele nutriționale ale malabsorbției pot duce la leziuni ale epiteliului intestinal, scăderea consumului de alimente din cauza simptomelor gastrointestinale, deficiență de B12 și anemie, precum și absorbție deficitară a vitaminelor A, D și E. SIBO poate provoca, de asemenea, efecte sistemice datorate inflamației și activării sistemului imunitar, cum ar fi durerea corporală și oboseala.
Cum afectează calitatea vieții
Potrivit lui Retana, majoritatea pacienților raportează că tolerează prost aproape toate alimentele, ceea ce duce la efecte psihologice (anxietate, stres, depresie) și la izolare socială. Simptomele cronice menționate (durere abdominală, distensie, diaree sau constipație) pot cauza disconfort constant, iar oboseala și slăbiciunea cauzată de malabsorbție pot limita capacitatea de a desfășura activități zilnice.
Factorii de risc pentru SIBO
Unii dintre factorii de risc care cresc probabilitatea de a dezvolta SIBO sunt scăderea secreției de suc gastric, motilitatea intestinală redusă, creșterea răspunsului imun, modificări ale anatomiei intestinale, obstrucțiile, diverticulii și complicațiile postoperatorii, insuficiența pancreatică exocrină, pancreatita cronică sau fibroza chistică și înaintarea în vârstă.
Diagnostic și tratament pentru SIBO
„După identificarea simptomelor compatibile în cadrul consultației, se efectuează teste de laborator (anemie, vitamina B12 etc.), teste radiologice (anomalii anatomice) și de cuantificare a creșterii bacteriene. Se recomandă, de asemenea, testul cu lactuloză, o metodă mai puțin invazivă și mai accesibilă, care constă în teste de respirație pentru hidrogen și metan”, explică expertele.
Odată ce sunt obținute rezultatele, fie ele pozitive sau negative, este recomandat să se consulte un medic generalist pentru inițierea unui tratament medicamentos (personalizat în funcție de diagnosticul de SIBO, IMO sau SIFO), un tratament probiotic (cu rezultate limitate, potrivit experților) și efectuarea testelor finale de evaluare. „Uneori pacienții vin deja diagnosticați și, în acest caz, se urmează direct un plan dietetic”, adaugă acestea.
Dieta potrivită în cazul SIBO
Alimentația joacă un rol important în gestionarea SIBO, deoarece abordarea nutrițională este esențială pentru a evita malnutriția, pierderea în greutate și deficiențele nutriționale. Scopul dietei este de a ameliora simptomele și de a elimina creșterea bacteriană excesivă. „În acest sens, dieta săracă în FODMAP (oligozaharide, dizaharide, monozaharide și polioli fermentabili) este una dintre cele mai eficiente strategii nutriționale, deoarece bacteriile mor prin înfometare”, menționează Retana.
Recomandarea principală este restricționarea consumului de alimente care conțin FODMAP, cum ar fi usturoiul, ceapa, ardeiul verde, merele, pepenele, lactatele etc. Este important să se facă o evaluare precisă pentru a contabiliza corect alimentele care conțin FODMAP (fructoză, lactoză, manitol, sorbitol, GOS și fructani) în cadrul dietei.
„Pentru aceasta, se recomandă urmarea unui protocol de patru luni cu cinci faze: faza strictă 1, faza strictă 2, faza de reintroducere 1 și reintroducere 2 și, în final, o dietă personalizată echilibrată. Toate acestea sub supraveghere medicală continuă și cu excluderea temporară a alimentelor cu FODMAP (nu mai mult de 6 sau 8 săptămâni)”, sfătuiesc nutriționistele.
De obicei SIBO nu vine singur
În cele din urmă, trebuie clarificat că SIBO este adesea asociat cu alte afecțiuni gastrointestinale. „Numeroase studii descriu apariția simultană a SIBO și a sindromului de intestin iritabil, ambele tulburări stimulând sistemul imunitar și crescând nivelul de citokine pro-inflamatorii în mucoasa intestinală, ceea ce sporește permeabilitatea acestuia. O incidență mai mare a SIBO este, de asemenea, asociată cu bolile inflamatorii intestinale, în special cu boala Crohn”, remarcă Martínez.
Cercetările sugerează că SIBO poate însoți și boala celiacă, deoarece problemele de motilitate intestinală în timpul bolii celiace pot fi cauzele creșterii excesive de bacterii.
