Sursa foto: Pexels
Susținătorii introducerii în alimentația bebelușilor a alimentelor în bucăți, în loc de piureuri, subliniază că aceasta îmbunătățește controlul sațietății, dar detractorii avertizează asupra riscului de sufocare. Cercetarea beneficiilor și riscurilor este încă limitată. Acest fenomen este cunoscut sub numele de ‘1.000 de zile de aur ale bebelușului’: sunt primii doi ani de viață în care tot ce i se întâmplă, când, unde și cum, va fi esențial pentru dezvoltarea sa ulterioară. Unul dintre aceste momente importante este în jurul vârstei de cinci-șase luni, când se face trecerea de la alăptarea exclusivă la introducerea alimentației complementare: în această etapă, bebelușul începe treptat să intre în contact cu alimente dincolo de laptele matern — sau laptele praf, după caz — și experimentează noi arome și texturi până la hrana solidă.
Ce este baby-led weaning?
Tradițional, mâncarea i se oferea sub formă de piureuri în care erau amestecate diferite alimente, dar în ultimul deceniu s-a răspândit o nouă metodă, care este alimentația ghidată de bebeluș (sau baby-led weaning), unde copilul consumă bucăți solide de mâncare de unul singur și la discreția sa. Bebelușul ghidează ingestia: stând la masă, în fața alimentelor, ia și duce la gură ceea ce dorește și în cantitatea dorită. Mănâncă în ritmul său, fără să fie forțat. Dezbaterea între metoda tradițională și noua tendință este prezentă în societate, dar și între oamenii de știință: dovezile despre avantajele și riscurile acesteia sunt foarte limitate și neconcludente. Atât într-o parte, cât și în cealaltă. „Această modă a început în 2002, când Organizația Mondială a Sănătății a început să recomande alimentația complementară de la șase luni. Există multe controverse pe acest subiect, iar mulți profesioniști rămân atașați de metoda tradițională. Noi recomandăm baby-led weaning, dar este important ca fiecare caz să fie tratat individual”, explică Lina Makhmalji, nutriționist-dietetician al serviciului de Gastroenterologie, Hepatologie și Nutriție Pediatrică al Spitalului Sant Joan de Déu din Barcelona, pentru El Pais.
Beneficiile baby-led weaning
În ceea ce privește beneficiile, Makhmalji subliniază că, prin această metodă, alimentația copilului se bazează pe semnalele sale de foame și sațietate: „Copilul știe să le regleze, la fel ca în cazul alăptării. În plus, încurajăm cunoașterea gustului și texturii alimentelor mai devreme. Cu mâncarea pasată, nu știm dacă îi place acea mâncare datorită gustului unui aliment sau altuia”. Susținătorii acestei tehnici afirmă că astfel se favorizează acceptarea diverselor alimente. În această linie, o revizuire a unui grup de cercetători din cadrul Asociației Italiene de Pediatrie a menționat în 2018 că această abordare „ar putea oferi un învățare mai timpurie și mai puternică despre sațietatea diferitelor alimente și, prin urmare, ar permite o mai bună capacitate de răspuns la aceasta”.
Riscurile baby-led weaning
Printre pericolele care îngrijorează cel mai mult medicii și familiile se numără riscul de sufocare și carențele nutriționale, deoarece copilul poate să nu consume tot ce are nevoie. În ceea ce privește primul aspect, cercetătorii italieni susțin că „la șase luni, este posibil ca bebelușul să nu fi dezvoltat încă abilitățile motorii orale necesare, cum ar fi mestecatul și înghițirea, pentru a consuma alimente întregi în siguranță”. De asemenea, poate exista „o discrepanță între capacitatea aparentă a copilului de a se hrăni singur și capacitatea reală de a face acest lucru”, deoarece nu toți copiii de această vârstă sunt pregătiți să se hrănească cu alimente solide. Cu toate acestea, după revizuirea literaturii științifice disponibile, autorii nu au găsit un risc mai mare decât cel al sufocării.
Teama de sufocare
Ceea ce poate exista, după cum menționează Asociația Spaniolă de Pediatrie (AEP), sunt gagginguri (reacții de sufocare ușoară), dar acestea nu reprezintă un episod de sufocare. „Dacă li se întâmplă, alimentul se întoarce în partea anterioară a gurii și îl zdrobesc din nou până când îl pot înghiți”, subliniază organizația științifică. La această vârstă, majoritatea bebelușilor sunt deja capabili să stea în poziție verticală, să apuce obiecte cu mâna, să le ducă la gură și să le zdrobească cu buzele și gingiile dacă sunt alimente moi. Makhmalji amintește că alimentele trebuie adaptate la capacitățile lor: „Trebuie să li se ofere bucăți de mâncare pe care le pot ține cu pumnul și să mănânce partea care iese în afară. Și să fie suficient de moi pentru a putea fi zdrobite cu limba. Trebuie evitate solidele care prezintă risc de sufocare, cum ar fi nucile, măslinele, roșiile cherry sau mărul și morcovul crud, de exemplu”. AEP împărtășește aceste recomandări și reamintește că micuții trebuie supravegheați în timp ce mănâncă. De asemenea, experții sunt de acord că această metodă de alimentație este contraindicată la bebelușii care au dificultăți neurologice sau motorii.
Carențe alimentare posibile
În ceea ce privește carențele alimentare, experții au subliniat, de asemenea, că bebelușii care practică baby-led weaning au un aport inadecvat de nutrienți, cum ar fi fierul sau zincul. În principiu, după șase luni, alăptarea nu oferă suficient fier pentru a satisface nevoile copilului, și este necesară o suplimentare; însă alimentele care sunt de obicei utilizate în această tehnică — cele mai ușor de apucat, cum ar fi fructele și legumele gătite la abur — sunt mai sărace în acest mineral. Totuși, pentru a compensa acest potențial deficit și riscurile de sufocare, s-a dezvoltat o versiune modificată a baby-led weaning cunoscută sub numele de BLISS (abrevierea în engleză pentru ‘introducerea solidelor ghidată de bebeluș’), în care se propune includerea în fiecare masă principală a alimentelor bogate în fier, energetice și adaptate pentru a preveni sufocarea.
Makhmalji susține, de asemenea, că alimentația ghidată de bebeluș „favorizează preferința pe termen mediu și lung pentru o dietă sănătoasă”, deși admite că acest lucru „depinde și de oferta și dieta familiei”. De fapt, dovezile științifice privind protecția baby-led weaning împotriva obezității sunt neconcludente: un studiu clinic din Noua Zeelandă, publicat în 2017 în JAMA Pediatrics, în care s-a testat metoda BLISS, nu a reușit să obțină un indice de masă corporală mai adecvat decât cel obținut cu alimentația tradițională cu lingura. „Nu pare să ducă la o creștere mai sănătoasă sau la o reducere a riscului de supraponderalitate în comparație cu practicile alimentare tradiționale”, au concluzionat autorii.
Influența asupra obezității?
În acest sens, un editorial în JAMA Pediatrics a subliniat că „în afara contextului unui studiu clinic, femeile care aleg baby-led weaning sunt mai susceptibile de a avea un nivel socio-economic mai ridicat, ceea ce poate explica asocierea observată cu o prevalență mai mică a obezității în studiile nealeatorii anterioare”, a remarcat Rajalakshmi Lakshman, cercetător la Unitatea de Epidemiologie a Universității din Cambridge (Regatul Unit). Obezitatea este strâns legată de situația socio-economică a familiei și este mai prevalentă în mediile cu resurse mai reduse.
Cu toate acestea, în analiza sa, se ia în considerare și scenariul opus ipotezei studiului și că autoalimentarea ar putea duce la o creștere a supraponderalității, în loc de o scădere. „Un motiv posibil pentru care autonomia în alimentație ar putea să nu fie benefică, ci dăunătoare pentru prevenirea obezității la sugari, este că semnalele intrinseci de apetit și sațietate ale sugarilor pot media o tendință naturală către consumul excesiv în absența unei restricții externe. Recent s-a demonstrat că aceste comportamente alimentare sunt parțial ereditare și sunt determinate de aceleași variante genetice care prezic indicele de masă corporală și riscul de obezitate la adulți”.
O altă revizuire publicată în 2021 în revista Nutrients de către cercetători de la Universitatea din Santiago de Compostela privind reducerea obezității a arătat, de asemenea, că rezultatele „nu au fost decisive”. „În timp ce unele studii par să demonstreze o creștere mai mică în greutate la bebelușii care aplică baby-led weaning, altele arată rezultate neconcludente”, au subliniat aceștia. Rosaura Leis, coautor al acestei cercetări și coordonator al Comitetului de Nutriție și Alăptare al AEP, admite că „nu există dovezi științifice pentru a spune dacă baby-led weaning este mai bun decât alimentația cu lingura. Există diversitate între studii”. „Ceea ce putem concluziona este că trebuie diversificate texturile alimentelor progresiv și treptat — de la piure la grunjoase și, de la acestea, la bucăți — în funcție de gradul de maturitate al copilului și ținând cont de semnalele de foame și sațietate. Nu trebuie forțat”, subliniază aceasta.
Deși dezbaterea privind reducerea riscului de obezitate nu este încă rezolvată, în analiza sa, Lakshman a subliniat, în studiul neozelandez, beneficiile pe care le-a adus această tehnică: „A promovat înțărcatul de succes, o mai mare plăcere a mâncării, comportamente alimentare mai puțin mofturoase, autoalimentarea continuă a majorității alimentelor până la vârsta de 12 luni și o durată substanțială de patru săptămâni mai mare a alăptării”. În plus, a evidențiat faptul că intervenția de alimentare ghidată de bebeluș a fost „sigură”. „Nu s-au observat diferențe între grupuri în ceea ce privește aportul de energie, întârzierea creșterii sau anemia prin deficit de fier. Bebelușii din cadrul intervenției au avut gagginguri mai frecvente la șase luni, dar mai rare la opt luni, și nu au existat diferențe în numărul de situații de sufocare”.
Este recomandabil acest tip de introducere a alimentației complementare?
În general se evită recomandarea uneia sau alteia dintre metodele de alimentație complementară, dar Leis admite că introducerea baby-led weaning a avut un efect colateral: „A forțat schimbarea texturilor. Uneori observam că schimbarea texturilor era întârziată prea mult timp”. Makhmalji, susținătoare a alimentației ghidate de bebeluș, este de acord că metoda tradițională cu lingura prelungește prea mult utilizarea piureurilor. Totuși, nutriționista susține că alegerea unei opțiuni sau alteia este decizia părinților: „Dacă le este mai frică de baby-led weaning, îi ghidăm în alimentația cu lingura și, la opt luni, începem să introducem piureuri cu bucățele și să facem texturi semisolide”.
