Foto: Captură video YouTube Foodandwine
Tocat mărunt sau măcinat, ghimbirul adaugă o căldură subtilă în orice preparat. Poate fi feliat subțire și adăugat într-un preparat intens, precum aripioarele chinezești dulci-sărate-lipicioase, pentru un accent de aromă de ghimbir. Ghimbirul confiat este dulce și poate oferi un contrast plăcut sorbetului de lychee, crostatei sau budincii de ciocolată, datorită combinației picant-dulce în deserturi. În concluzie, deși nu a fost prea cunoscut în bucătăria tradițională românească, în prezent este tot mai cunoscut și folosit.
Iată cum să-l decojești, depozitezi și gătești cu ghimbir, precum și diferitele tipuri de ghimbir disponibile, potrivit foodandwine.
Istoria ghimbirului
Rudă cu turmeric, galangal și cardamom, ghimbirul (Zingiber officinale) își are originea în Asia tropicală unde a apărut acum aproximativ 5.000 de ani. De acolo s-a răspândit în întreaga Asie. În timp, rizomul (este o tulpină tuberoasă, nu o rădăcină) a ajuns pe alte țărmuri prin rute comerciale și cuceriri coloniale. A ajuns în zona Mediteranei în primul secol, iar până în secolul al XI-lea era popular în Anglia. În secolele XIII-XIV, era considerat atât de prețios acolo încât o livră de ghimbir avea același preț ca o oaie.
Exploratorii spanioli au adus ghimbirul în Mexic, America de Sud și Caraibe. Acesta s-a adaptat atât de bine în ultima locație, încât la începutul anilor 1700, Europa importa cea mai mare parte a ghimbirului din Indiile de Vest. Având în vedere că ghimbirul poate fi propagat doar prin plantarea unei mici secțiuni de rizom proaspăt, călătoriile sale internaționale demonstrează că este la fel de rezistent pe cât este de îndrăgit.
Cum se decojește ghimbirul
Dacă o rețetă necesită ghimbir decojit, un truc simplu este să îndepărtezi coaja cu o lingură. Este o metodă ușoară și eficientă care îți protejează degetele de tăieturi. În plus, lingura pătrunde mai ușor în colțurile mici ale unui nod de ghimbir comparativ cu un curățător de legume. Pentru a decoji cu o lingură, rupe cele mai mari „degete” ale ghimbirului. Ține lingura aproape de bază și presează marginea lingurii pe coajă, trăgând în jos pentru a o îndepărta.
Cum se depozitează ghimbirul
Ca regulă generală, ghimbirul nedecojit rezistă mai mult decât cel decojit. Poți depozita ghimbir proaspăt, nedecojit, la temperatura camerei. Totuși, această metodă funcționează cel mai bine dacă intenționezi să folosești tot ghimbirul în câteva zile de la cumpărare. Depozitează ghimbirul nedecojit într-un recipient ermetic sau într-o pungă resigilabilă, la frigider, până la o lună. Ghimbirul decojit poate rezista până la două săptămâni la frigider, dacă este împachetat corespunzător.
Tipuri de ghimbir
Ghimbir proaspăt (matur): Este cel mai frecvent întâlnit în supermarketuri. Alege ghimbir cu noduri pline și grele, cu câteva „degete” mici, pentru a minimiza timpul de preparare.
Ghimbir tânăr (baby): Ghimbirul tânăr este cu aproximativ 50% mai blând și mai puțin fibros decât cel matur. Are o coajă subțire, aproape translucidă, cu vârfuri ușor rozalii, spre deosebire de pielea groasă și maro a ghimbirului matur. Poate fi găsit de obicei în piețele asiatice la începutul primăverii și toamnei. Este ideal pentru ghimbir murat.
Ghimbir murat: Versatil dincolo de acompaniamentul pentru sushi, ghimbirul murat adaugă o notă dulce-acrișoară preparatelor precum salate și mâncăruri gătite la tigaie. Este folosit la gari, un condiment japonez delicat și ușor picant, perfect pentru sushi. Beni shoga este un ghimbir roșu murat cu oțet de prune, are o aromă intensă care se potrivește cu tăiței yakisoba, takoyaki, okonomiyaki și orez prăjit cu curry. Ghimbirul murat poate fi păstrat la frigider timp de câteva luni.
Ghimbir măcinat: Ideal pentru marinate rapide sau pentru o oală de fasole, ghimbirul măcinat oferă note intense, perfect pentru prăjituri cum ar fi marranitos, un desert mexican care amintește de turta dulce. Ghimbirul măcinat este foarte concentrat, deci folosește-l cu măsură.
