INTERVIU | Dana Burlacu Vistiernicu, blogger culinar, inițiatoarea proiectului „Plăcinte Povestite”: „Sunt reprezentative pentru identitatea gastronomică românească, dar cu atât mai mult pentru gastronomia regională. În Moldova orice sărbătoare aduce pe masă plăcinte și cozonaci” (Galerie foto)

Dana Burlacu Vistiernicu este unul dintre cei mai vechi bloggeri culinari de la noi și, probabil, cea mai cunoscută voce a gastronomiei din Moldova, în special cea nordică. Cel mai recent proiect al său, Plăcinte Povestite, își propune să valorifice o parte din patrimoniul culinar moldovenesc: plăcintele.

G4Food: În primul rând aș vrea să ne explici ce înseamnă proiectul Plăcinte Povestite: cum a început, cum se desfășoară, care e scopul, ce ați realizat și ce mai aveți de făcut din ce v-ați propus?

Dana Burlacu Vistiernicu: Plăcinte Povestite este proiectul meu de suflet ce-și propune recuperarea a cca. 25 de rețete de plăcinte din zona Moldovei, Bucovinei și Moldova de dincolo de Prut și tot atâtor povești de viață ale persoanelor care ne deschid poarta casei și ușa cuptorului. Finalul se vrea o carte-album, un elogiu adus plăcintelor și oamenilor.

După ce s-a încheiat proiectul „Aroma rețetelor locale”, am simțit că trebuie să fac mai mult pentru Moldova, mai ales că prinsesem deja gustul mersului pe teren. Interacțiunea cu oamenii este absolut fascinantă, dar din păcate nu am avut buget pentru partea video ce ar fi redat cu fidelitate emoția și esența.

Multe rețete tradiționale de plăcinte se pierd în timp, fie din cauza modernizării bucătăriilor, fie din cauza migrației populației. Acest proiect independent își propune să documenteze aceste rețete, asigurându-se că ele sunt păstrate pentru generațiile viitoare.

Până acum am trecut bine de jumătate ca număr de rețete și sper ca în două luni să terminăm partea de documentare.

Alături de mine îi am pe Ana Maria Timoftioaea – asistent cercetare și Adrian Baltariu – fotograf.

G4Food: Sunt plăcintele reprezentative pentru gastronomia regională? Plăcintele la modul general sau anumite tipuri de plăcintă/umplutură/tehnică.

Dana Burlacu Vistiernicu: Plăcintele sunt reprezentative pentru identitatea gastronomică românească, dar cu atât mai mult pentru gastronomia regională. În Moldova orice sărbătoare aduce pe masă plăcinte și cozonaci.

Putem vorbi de general, dar pe mine mă interesează mai mult anumite particularități: rețete specifice unor sate, familii etc.

„Poalele-n brâu sunt emblema plăcintelor moldovenești”

G4Food: Care sunt cele mai neobișnuite rețete identificate până acum? De la aluat, tehnică, umplutură…

Dana Burlacu Vistiernicu: Ca umplutură m-a surprins mult rețeta de plăcinte cu sfeclă de zahăr din comuna Calafindești/Suceava, dar și o umplutură cu multe ouă (aproape că-l ajunge pe Păstorel Teodoreanu) a unei plăcinte la Vutcani/Vaslui. Ca tehnică, doamna Elena din Scobinți/Iași ne-a uimit cu un mod aparte de opărire și frământare pe cantități mici ale aluatului.
Aluatul cu cartofi fierți de la Brodina a fost preambulul unor plăcinte irezistibile mâncate pe nerăsuflate cu smântână adevărată. Am identificat și o rețetă de pască ce conține cartofi fierți în aluat și sper să o culegem.

G4Food: Care sunt cele mai frecvent întâlnite?

Dana Burlacu Vistiernicu: Cel mai frecvent întâlnite bineînțeles că sunt poalele-n brâu. Ele sunt de fapt emblema plăcintelor moldovenești, alături de alivenci. Eu mă încăpățânez să scot la iveală și altele, la fel de bune.

G4Food: Ai observat o schimbare în obiceiul de a face plăcinte? Sunt ele, acum, modernizate, au apărut scurtături în procesul de gătit față de cele de acum 50 sau 100 de ani? Se păstrează tradiția din generație în generație sau se adaptează vremurilor?

Dana Burlacu Vistiernicu: Cu siguranță au apărut scurtături, începând de la cuptorul din curte la cuptorul electric, la foile de varză sau untura din tavă la hârtia de copt etc.

În toate întâlnirile noastre am înțeles că înainte totul era mai simplu. Și zahărul era puțin sau plăcintele nu se ungeau cu ou pentru că nu erau atât de multe ouă la îndemână, mai ales că familiile erau numeroase.

Mai trebuie să ținem cont că în 10-15 ani toate aceste doamne din sate (ce încă țin sus steagul autenticității) se vor împuțina și apoi vor dispărea.

G4Food: Au ele doar valoare muzeală sau există potențial comercial actual?

Dana Burlacu Vistiernicu: Cu o poveste frumoasă, un pic de educație gastronomică și deschidere cred că ar avea și potențial comercial. Avem nevoie de mai multe opțiuni, context și calitate.

Dacă ne referim strict la comerț, cred că poale-n brâu există și în supermarket.

G4Food: Găsim astfel de plăcinte în zonă? În restaurante, pensiuni, PGL-uri, street food sau la chioșcurile de pe lângă obiectivele turistice?

Dana Burlacu Vistiernicu: Nu prea găsim. La PGL-uri, da, dar avem destul de puține în zona Moldovei și tot primează poalele-n brâu. Cred foarte mult în puterea PGL-urilor de a reactiva gustul bun și de a pune gastronomia locală acolo unde-i este locul. În același timp cred că și ele au nevoie de sprijin și îndrumare pentru a înțelege ce rol important joacă.

Ar putea Iașiul (sau nu doar) să își facă un renume din orașul plăcintelor?

G4Food: Cum este oferta de plăcinte de pe lângă cetăți/mănăstiri sau alte zone de interes? Sunt toate la fel, standardizate, există plăcinte sau găsim doar langoși, kurtoș ori clătite?

Dana Burlacu Vistiernicu: Acest subiect nu îmi este foarte cunoscut, dar e temă pentru acasă. S-ar putea să existe locuri cu plăcinte, dar într-o proporție destul de mică și fără diversitate.

Singurul loc care îmi vine în minte este la mănăstirea Durău/Neamț unde era un chioșc și maicile vindeau plăcinte calde și ceva prăjituri.
Imaginea de ansamblu pe ce înseamnă mâncare în zone turistice este destul de tristă, nu are legătură cu tradiția locului, sezonalitate etc.

G4Food: Ar putea Iașiul (sau nu doar) să își facă un renume din orașul plăcintelor?

Dana Burlacu Vistiernicu: Cred că e prea mult spus orașul plăcintelor, dar plăcintele s-ar putea integra frumos în gastronomia regională.
Mi-ar plăcea să realizez un tur al plăcintelor, iar pașii pe care îi facem azi să creioneze frumos gustul de mâine.

G4Food: Nu în ultimul rând: cum vreți să continuați această cercetare și ce ați mai avea nevoie?

Dana Burlacu Vistiernicu: Cercetarea noastră pentru această regiune gastronomică se apropie de final. Drumul a fost mult mai anevoios față de estimarea mea.

Momentan ne descurcăm, dar cu siguranță o să mai avem nevoie de sprijin financiar pentru apariția cărții.

Dacă se dovedește că am făcut treabă bună, mi-ar plăcea să replicăm ideea și pe alte regiuni, în special Dobrogea.

De asemenea îmi doresc să inițiez mai multe evenimente în cadrul cărora să vorbesc oamenilor despre proiect, plăcinte și despre cât de important este să nu renunțăm așa ușor la rețetele noastre. Acompaniate de o degustare cred că ar avea succesul scontat.