Sursa foto: Flickr
Opoziția agricultorilor spanioli, francezi, italieni sau români față de pactul comercial UE-Mercosur este motivată, printre altele, de dificultatea aplicării normelor europene de producție importurilor din blocul sud-american, mai ales când vine vorba de aplicarea clauzelor în oglindă, deoarece acestea nu există legal în acordurile internaționale.
Susținătorii acordului în cadrul UE insistă că acesta deschide oportunități comerciale, sporește protecția indicațiilor geografice și consolidează controalele și angajamentele de mediu și muncă pentru țările Mercosur.
Deși capitolul agricol a fost închis în 2019, negociatorii au introdus ulterior mai multe măsuri de protecție în pachetul, aprobat în decembrie, dar care așteaptă ratificarea finală. Cu toate acestea, sectorul agricol european rămâne sceptic.
Astfel, noul acord poate fi suspendat dacă una dintre părți încalcă sau abandonează Acordul de la Paris privind schimbările climatice, la fel cum concesiile pot deveni nule atunci când piața internă europeană întâmpină dificultăți, atât pentru produsele liberalizate, cât și pentru cele „sensibile” supuse cotelor de import (cum ar fi carnea de vită și de pasăre, zahărul, etanolul, mierea și orezul).
De asemenea, începând cu sfârșitul anului 2025, pe piața UE vor putea intra doar produse care nu contribuie la defrișări, precum soia, carnea de vită, uleiul de palmier, lemnul, cacao, cafeaua și cauciucul, inclusiv cele provenite din Mercosur.
Clauzele în oglindă/ legal acestea nu există în tratatele internaționale
UE susține că normele sale sanitare, fitosanitare și de siguranță alimentară se aplică tuturor importurilor din țări terțe (inclusiv cele din Mercosur), cum ar fi limitarea utilizării pesticidelor și interzicerea antibioticelor și hormonilor de creștere.
Economistul Oscar Guinea de la Centrul European pentru Politici Economice Internaționale afirmă pentru Efeagro, citată de Agroinformacion, că așa-numitele „clauze în oglindă” (reciprocitatea în normele comerciale) nu există în acordurile internaționale.
Printre alte motive, Guinea explică faptul că regimul european al pesticidelor este adaptat la riscurile fitosanitare din Europa, așa că impunerea acestuia țărilor cu alte condiții și sisteme de producție agricolă este „disproporționată” și „nejustificată” conform dreptului internațional.
Guinea recunoaște că orice acord internațional presupune câștigători și perdanți: în cazul sectorului agroalimentar spaniol, produse precum uleiul, laptele, brânza și vinul ar putea beneficia de reducerea tarifelor.
În sectorul creșterii animalelor, cotele de import sunt sub nivelurile actuale, astfel încât – odată atinse – nivelul de protecție pentru producătorii europeni va rămâne același ca înaintea acordului, adaugă expertul, chiar și fără aplicarea clauzelor în oglindă.
Alte mecanisme
În privința fondului de rezervă, despre care se cunosc puține detalii, Guinea menționează că este conceput ca o plasă de siguranță, mai degrabă decât ca un instrument utilizabil din primul moment, datorită măsurilor de protecție (cote și tarife) care implică faptul că „acordul nu va modifica radical comerțul cu bunuri primare între UE și Mercosur”.
Pentru Luc Vernet, secretarul general al grupului de reflecție Farm Europe, Comisia Europeană nu a reușit să includă în mod efectiv standardele europene de producție în acordurile comerciale bilaterale „dincolo de un limbaj vag și generic”.
Din perspectiva sa, „partenerii comerciali nu vor să adopte măsuri care să le submineze competitivitatea”, precum cele promovate în ultimii ani în UE și care au afectat agricultura.
Vernet subliniază că acordul nu are obiective specifice pentru combaterea defrișărilor, nu prevede consecințe clare dacă țările Mercosur nu își respectă angajamentele climatice și nu oferă protecție suplimentară consumatorilor.
UE nu dispune de capacități suficiente pentru a asigura aplicarea normelor sale la importuri, consideră specialistul, care adaugă că și clauzele de salvgardare sunt „prea generale pentru a oferi un nivel minim de protecție și necesită un proces lung pentru a demonstra o relație cauză-efect cu dezechilibrele de pe piață”.
