Particule de microplastic în apă și alte băuturi îmbuteliate în ambalaje de sticlă, în cantitate mai mare decât în cele de plastic, potrivit unui raport al agenției pentru siguranța alimentelor din Franța

În apa îmbuteliată sau de alte băuturi în ambajale de sticlă au fost descoperite mai multe microplastice – decât în aceleași produse ambalate în plastic, la fel și în cutii de carton sau doze de aluminiu. Este rezultatul unui raport elaborat în urma unui studiu al departamentului care se ocupă de securitatea alimentelor de origine acvatică a ANES, agenția pentru siguranța alimentară din Franța, publicat în Journal of Food Composition and Analysis, scrie publicația ilfattoquotidiano.it.

Vestea bună, potrivit insituției este că, cel mai probabil, concentrația acestora ar putea fi redusă drastic prin măsuri extrem de simple și aproape fără costuri, pe care orice producător le-ar putea adopta.

Cum au fost făcute testele pe sticle

Pentru a cuantifica microplasticele din sticle și din alte recipiente pentru lichide, cercetătorii au analizat numeroase mostre de băuturi vândute în Franța: apă, bere, cola, limonadă, apă aromatizată cu lămâie, ceai rece și vin, în ambalaje de sticlă și PET, cutii tetrapak și doze de aluminiu.

Așa cum au subliniat autorii, contrar așteptărilor, sticlele din sticlă s-au dovedit a fi cele mai problematice. Apa – lichidul cu cele mai bune rezultate – avea în medie 4,5 microplastice pe litru, față de 1,6 în sticlele din PET: o valoare de aproape trei ori mai mare.

Au fost examinate diferite tipuri de apă, carbogazoasă și plată, provenite de la șapte mărci, ambalate în sticlă, plastic și carton, precum și două tipuri de apă aromatizată cu lămâie, trei tipuri de cola, limonadă și ceai rece, îndulcite sau nu, în sticlă și plastic, mai multe tipuri de bere, cu și fără alcool, în doze și sticle de sticlă, precum și vin alb, roșu și rosé, în plastic, sticlă, carton și containere mari (cubitaner), în total 13 surse diferite și volume variate.

Rezultatul: în cazul apei, concentrația medie era de 2,9 microplastice pe litru (MP/l), dar în sticlele din sticlă urcă la 4,5 MP/l. Au apărut diferențe și în funcție de tipul de apă: apa minerală tinde să conțină mai multe microplastice decât cea de izvor (3,7 MP/l față de 1,6 MP/l), iar cea carbogazoasă mai mult decât cea plată (3,4 față de 2,4 MP/l).

Pentru a reduce microplasticele, ar fi suficientă curățarea capacelor înainte de sigilare

În cazul celorlalte băuturi, tendința s-a menținut. De exemplu, apele aromatizate cu lămâie aveau 15 MP/l în sticle de sticlă (cu mari variații între mărci), și doar 2,3 MP/l în plastic; cola ajungea la 103,4 MP/l în sticlă, dar doar 3,4 MP/l în doze și 2,1 MP/l în plastic. Variantele cu îndulcitori aveau mai puține decât cele cu zahăr (14,4 față de 48,5 MP/l).

La fel și în cazul ceaiului rece: 16,3 MP/l în doze, 2,2 MP/l în plastic, și 86,3 MP/l în sticlă. Limonada prezenta 1,5 MP/l în plastic, 10,9 în doze și 111 MP/l în sticlă.

Nici băuturile alcoolice nu au stat mai bine, deși diferențele în cazul berii au fost mai mici, iar volumul a avut o influență: cele mai rele rezultate au fost înregistrate la sticlele mici din sticlă (133 MP/l), în timp ce dozele și sticlele mari din sticlă aveau aproximativ 30 MP/l.

În cazul vinurilor, s-au observat în general aceleași tendințe, dar cu valori medii mai reduse, între 2 și 8 MP/l, cu o excepție: recipiente mari din plastic, unde s-a ajuns la 30 MP/l. Vinul alb s-a dovedit a fi mai contaminat decât celelalte tipuri.

Teste pentru a înțelege cauzele prezenței microplasticului

Deoarece și cercetătorii au fost surprinși de rezultate, au investigat sursa microplasticelor din ambalajele de sticlă și s-au concentrat asupra capacelor, deoarece compoziția microplasticelor era aproape identică cu cea a învelișurilor: același tip de polimer, culoare și alte caracteristici. În plus, se știe că aceste învelișuri sunt aproape întotdeauna zgâriate, chiar dacă deteriorările nu sunt vizibile cu ochiul liber – de acolo provin, cel mai probabil, particulele de microplastic.

Pentru a verifica această ipoteză, au fost realizat teste în trei scenarii. Sticlele de sticlă au fost curățate și umplute cu apă filtrată, fără microplastice detectabile. Apoi au fost închise cu capace: unele fără niciun tratament, altele după suflarea unui jet de aer comprimat pe membrana din plastic, și altele după același jet urmat de spălare cu apă filtrată și alcool.

Rezultatele au fost clare: în sticlele cu capace necurățate, s-au găsit în medie 287 MP/l, în cele curățate doar cu aer comprimat 106 MP/l, iar în cele curățate cu aer și soluție alcoolică 87 MP/l.

Autorii explică faptul că abraziunile capacelor apar în timpul depozitării, care nu respectă reguli specifice. Stivuirea acestora provoacă, la rândul ei, fisuri, zgârieturi și alte deteriorări care favorizează desprinderea fragmentelor. Soluția ar fi, așadar, una simplă: introducerea unor reguli clare privind depozitarea capacelor astfel încât să nu se deterioreze până la utilizare, și eventual impunerea unei curățări înainte de închidere.

Totuși, conchid cercetătorii, este bine să nu ne facem iluzii: eliminarea completă a microplasticelor din ambalajele pentru băuturi este, probabil, imposibilă.