colaj foto g4food.ro
Nu le-a inventat cineva anume, ci s-au născut natural și au devenit normă socială. Vorbim în general de normele generale de bon ton și, în speță, de poziția tacâmurilor ca limbaj non verbal, în contextul unor mese formale, de grup, la restaurant dar nu numai.
Dincolo de aranjamentul mesei de Crăciun, cu farfurii, pahare și tacâmuri fiecare cu locul lor bine stabilit, are o mare relevanță și felul în care lăsăm tacâmurile pe masă. Putem comunica ceva. prin intermediul lor.
Prima lucrare din lume care aborda bunele maniere în societate datează din 1558, dar normele sunt actualizate periodic. Iar cele de azi indică două poziții clare prin care tacâmurile comunică.
Prima, poziția de pauză, prin care comunici personalului că încă nu ai terminat, ci doar te-ai oprit puțin, este cea în care furculița și cuțitul sunt așezate în farfurie oblic și cu vârfurile alăturate. Cu dinții furculiței orientați în jos, iar lama cuțitului spre interior.
Dacă însă vrem să comunicăm că am terminat de mâncat, tacâmurile se așează în centrul farfuriei vertical, în paralel. Cu dinții furculiței în sus și lama cuțitului spre interior. Dacă a mai rămas mâncare în farfurie, așezând tacâmurile de o parte și de alta a ei.
Pozițiile sunt valabile și atunci când folosim lingura.
