colaj foto g4food.ro
„Substanța divină” o definea Homer, „aurul alb” o numeau romanii. Astăzi plătim sarea o nimica toată, grație multor zăcăminte subterane a căror exploatare a fost permisă de progresul tehnologic. Însă acum două mii de ani era o marfă extrem de rară și prețioasă, cu miză comercială importantă, care se extrăgea exclusiv din apa mării.
Primele urme de sare în societatea umană datează din Neolitic, iar descoperirea ei a revoluționat practic viața pe pământ: oamenii au putut începe să conserve alimentele și nu mai erau nevoiți să fie nomazi, în căutare permanentă de noi surse pentru supraviețuire. Fără sare, probabil că lumea ar fi evoluat altfel și ar fi arătat mult diferit astăzi.
În Egiptul antic era, înainte de toate, apanajul faraonilor: se folosea pentru mumificarea celor trecuți în neființă. În Imperiul grec și apoi roman se folosea inclusiv ca medicament.
Însă romanii au fost primii care au înțeles valoarea economică acestui produs natural – a luat, astfel, naștere comerțul cu sare și via Salaria, care există încă și astăzi. Ea traversează zona de centru a Italiei și unește zonele de la Marea Adriatică de Roma.
Dar nu numai. Conceptul însuși de salariu, practicat pe toate continentele, are legătură valoarea economică a sării în Imperiul Roman: soldații legiunilor erau răsplătiți pentru serviciile lor cu un așa zis salarium, adică o cantitate de sare suficientă pentru o lună de zile unei persoane. Semn de înaltă prețuire a efortului depus, dată fiind valoarea mărfii în epocă.
Uneori, pentru merite deosebite, așa zisul salarium era dublu, ceea ce permitea ca o parte să fie schimbat cu alte mărfuri de valoare.
