FOTO VIDEO | Palinca îmbogățită cu fulgi de aur și cu canabis. Costin Ghiță, proprietar Ghițos: În Japonia mi-au făcut reclamă pe gratis luptătorii de sumo. După câteva pahare de pălincă s-au făcut criță și apoi au postat în social media

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Costin Ghiță s-a dus în urmă cu patru ani la „Imperiul Leilor”, emisiunea unde antreprenorii încercau să obțină o investiție. A prezentat evaluatorilor pălinca sa cu fulgi de aur și argint și le-a vorbit de noul produs pe care-l va scoate curând pe piață, pălinca cu extract de cannabis. Investitorii au fost însă sceptici și l-au „acuzat” că vrea doar să-și facă reclamă. Investiția pe care o solicita li s-a părut prea mare. Dar, în realitate, nu e nimic rău în a profita de orice ocazie pentru a-ți vinde marfa sau brandul.

Vezi galeria foto
5 poze

Costin Ghiță a povestit pentru G4Food despre palincă și țuică și despre produsele speciale pe care le-a gândit și le-a realizat în ultimii ani.

Business de familie

Povestea Ghițos a început în urmă cu 10 ani, ne spune Costin Ghiță, capul familiei de antreprenori. Pentru că este un business de familie,

Au început ca „antrepozit fiscal de producție și prestare servicii. Dar la mine a fost ca un hobby, spune patronul, eu fac totul din plăcere. De la vârsta de 10 ani cu bunicii mei și cu părinții mei am făcut țuică și tuturor am făcut pălincă. Și am testat în fiecare an.

Timp de șase ani de zile am testat câte unu-două distilatoare, deci cazane pentru distilat din cupru. Am încercat cu fund dublu, cu serpentină, cu gaz, cu ardere, cu combustie pe lemne, cu arderea lemnelor. Am încercat cu toate.

Până la urmă am ajuns la cea cu abur care este singura care se pretează și care este de o calitate superioară. Abur realizat din apă dedurizată. În condițiile acestea nu se mai lipesc fructele, deci nu mai îți dă afumătura aia, datorită faptului că se lipea de cazanul cu distilare cu gaze sau cu lemne.

Am testat și am făcut vreo șase prototipuri, șapte, până am ajuns la proiectul care l-am realizat eu, iar utilajele, că avem șase utilaje, le-am făcut în Iugoslavia, din cupru alimentar puritate 99,98%. Dar pe lângă un cazan normal și un răcitor, noi avem și un deflagmator, care are rolul de a întoarce alcoolul și a-l purifica, îl întoarce de două, trei ori și elimină acetona, care distilează la 56,6 grade și la 64,5 distilează metanolul, mitilicul acela care e foarte toxic. Ulterior, la 78,3 distilează fruntea, alcoolul superior, când începe și alcoolul etilic, cel bun, cel de calitate”.

Care e țuică și care palincă

„Noi eliminăm aceste fracții și este un produs foarte calitativ. Deci, țuica este primul distilat din prune, e până la 39 de grade, iar de la 40 până la 50 se numesc pălinci. Că sunt de mere, de pere, de gutui, de cireșe, se numesc pălinci, până la 50 de grade.

Între 50 și 52 este horinca. Iar restul se numesc rachiuri, de la 24 de grade până la 39 se numesc răchiuri. Singura care se numește țuica este primul distilat din prune.

Restul sunt rachiuri de mere, de pere, de gutui, de cireșe, de caise. De aici provin și denumirile. Noi avem două puncte de lucru, avem și în județul Brașov, și în județul Prahova.

Avem îmbutelierea și ambalarea și finisarea produselor, le facem la distilăria de lângă Ploiești, la Boldești Scăieni, care e și cea mai mare. Și putem folosi denumirea și de pălincă, și de țuică, și de rachiuri”.

Fructe din plantația proprie sau luate direct de la producători

„Deci, avem atestatul de produsul tradițional la țuică și la pălincă, pentru că avem plantația noastră, avem 20 de hectare de prună, iar restul le cumpărăm de pe plan local.

Gutuia, piersica o luăm din partea de Cernavodă și caisele, gutuile le luăm de la noi, din județul Prahova, merele le luăm din Dâmbovița, acolo de la Voinești și au mere de calitate, cireșele le luăm din zona Vaslui, Bacău, Piatra Neamț, că au cultură mare de cireșe, perele tot de la noi din zona, că avem pere bune și din Dâmbovița mai luăm”.

Am văzut pe site pălincă de kaki și am fost curioasă de unde îl ia și cum i-a venit ideea.

„La kaki, hai să vă spun, nu mai fac, este o ediție limitată, datorită faptului că acest fruct, când îl vezi, e în alveolă, separat fiecare fruct, în momentul când el este foarte copt, are o culoare roșiatică, deci nu mai e portocaliu. Eu când l-am cumpărat, am luat un tir întreg, era prea copt, l-am luat la un preț bun, și când m-am apucat să distilez, mirosea în hală extraordinar de frumos, iar la prima destilare, mirosul era plăcut, dar gustul era de vitamina C. Noi n-am știut că acest fruct de kaki, se numește fructul zeilor, care are un conținut de 12 ori mai mare decât lămâia de vitamina C. Și am fost nevoiți, că intrasem într-o panică, nu știam ce să facem, am vorbit la laborator, și ne-au explicat că trebuie să facem minim 3 destilări, ca să eliminăm acest gust de vitamina C. După a treia destilare, tot mai aveam un pic, și atunci a trebuit să facem a patra destilare.

În momentul când am făcut a patra destilare, este un produs de super, super calitate, nu mai are atât de mult parfum, gustul e deosebit, dar problema cea mare, că randamentul, dacă ar fi să cumpărăm fructele, și cu 3 lei, dacă le-am luat la angro, nu… Nu rentează. Și am făcut ediție limitată, și nu mai facem, datorită acestui fapt, îți iese mai scump, decât la cireșele amare, pe care noi le luăm cu 35 de lei.

Deci vă dați seama, cam 7 euro pe kilogram. Și e și complicat, să distilezi de 4 ori, sunt niște costuri mari la distilare, se consumă combustibil mult, și nu rentează. Am făcut, și nu mai facem”.

Palinca Gold to Gold, cu fulgi de aur, are o poveste complicată

„Cea care am fost la Imperiul Leilor, pălinca Gold to Gold. Ideea mi-a venit când eram la Tokyo, și erau două surori care vindeau înghețată. Două surori, vindeau la tonetă înghețată artizanală. Cea care vindea, deci era aceeași înghețată, cea care vindea cu fulgi de aur, avea un pliculeț, o cutiuță mică, și punea așa, cu penseta, câțiva fulgi de aur, pe alea prețul era dublu, și la ea era coadă.

Iar sora care vindea fără aur, aceeași înghețată, la ea nu era coadă. Și așa mi-a venit ideea, dar a fost o mare problemă, pentru că acest aur alimentar, cel care se folosește la prăjituri, la torturi, la… nu știu, la orice, deci inclusiv la șampanie, este un aur de 24 de ore, dar placat. Și acesta, dacă îl pui într-un distilat, care are de la 40 de grade în sus, se înnegrește.

Deci oxidează. Pentru că este placat, e suflat, nu știu, nu-mi dau seama cum e. Și am găsit aur pur, care e destul… nu că e destul, e foarte scump, e de 15-20 de ori mai scump decât aurul normal, brut, pentru că trebuie să stea în suspensie, adică să stea în suspensie, să nu se lipească și să nu se oxideze.

Poți să-l ții și 100 de ani. Nu oxidează, aur de calitate. Este singurul aur pe care acidul clorhidric din stomac îl poate dizolva și-l transformă în antioxidant din radical liber. Intrați pe net și o să verificați. Nu e treabă numai de opulență. Nu, are și calități fizico-chimice. Dacă luăm o sticlă de șampanie, care are aur în ea sau aurul care se folosește la torturi sau la prăjituri, dacă punem acel aur, se înnegrește. Și acela este alimentar, dar nu e de calitate asta.

E căutat acest produs?

Pleacă și la export, și la intern. Pentru orice ziua onomastică, ai vrea să te duci cu un cadou la cineva, e de maxim efect și când îl gustă, chiar e un produs foarte, foarte bun, pentru că nu-ți rămâne în dinți acel aur.

Deci e fin ca nisipul, nu îl simți, exclus. E ceva foarte, foarte bun”.

Țuica 3 prune

Am văzut că aveți o țuică și îi spuneți „trei prune”, are legătură cu aia de pe vremuri, de i se spunea „două prune sau ochii lui Dobrin”?

„Nu, nu, nu, hai să vă explic. Deci „ochii lui Dobrin” și țuica „două prune”, toate registrate la OSIM, sunt brand-uri personalizate. De exemplu, „ochii lui Dobrin” e a familiei Dobrin (un fotbalist celebru acum 50 de ani, dar care cam trăgea la măsea-n.r.), e registrată la OSIM, ca marcă, e înregistrată. Țuica „două prune” este înregistrată, cred că, pe Ministerul Agriculturii.

Țuica de Văleni e înregistrată la Consiliul Local Văleni. Țuica de Pitești, tot așa e. Deci toate sunt înregistrate. Iar noi am denumit o țuică trei prune, este brand-ul nostru, pentru că o facem, din trei soiuri de prune.

Din Grasa, din Ana Spath și Stanley. Deci avem trei soiuri de prune care sunt amestecate și de-aia îi spunem trei prune. Și pe etichetă sunt trei prune și denumirea e de trei prune pentru că e din trei soiuri.

Și palinca e tot din trei prune, dar palinca e dublu distilată și o ținem mai mult la butoi baricat și prinde o culoare spre culoarea coniacului, că e butoi de stejar baricat, și prinde o culoare frumoasă, tip coniac, și e îmbogățită cu tanin cât trebuie. După ce o ținem la butoi, apoi o retragem la bazine mari de inox. După care urmează filtrarea și îmbutelierea.

Vindeți mai mult pe piața internă sau la export?

Piața internă, în primul rând, noi dăm la horeca, nu în magazin. Așa, suntem cu câteva produse în Carrefour, de când a fost preluat de frații Dedeman, produsele producătorilor din zona. Deci autohtonii sunt promovați bine în Carrefour din județul respectiv în care ai punct de lucru.

Și acolo am ieșit cu țuică, cu pălincă, cu anumite produse. În rest, nu vindem în magazine doar la export. Am dat chiar și în Spania. Ne-a trimis timbrul fiscal din Spania, am fiscalizat, am trimis cu acte, cu vamă, cu tot. Și în Spania am trimis la magazinele cu profil cu produse românești, că sunt o comunitate mare de români și în Spania și în Italia. Și  în Anglia, în Germania, am dat și pe la Londra și ultimele care le-am plasat și au fost o comandă foarte mare, au fost la Osaka. Aici au vrut pălinca de piersici și pălinca Donna Marijuana, cu aromă de cannabis”.

Cum se face pălinca cu cannabis

„Deci cea cu cannabis este distilat din fructe, pară cu măr. După ce se face prima destilare, când începe a doua destilare, se bagă în ea un extract de cannabis pur, luat de afară, cu documente legale, că nu conține THC.

Ulterior, după ce se face a doua distilare, va ieși o pălincă foarte bună la gust, pentru cine a fumat vreodată sau a consumat un ceai, un CBD, cunoaște gustul. După ce facem asta, prelevăm probele, le ducem la Institutul Național, acesta, ICA, se numește la noi, ni se dă certificat că nu a fost detectat THC-ul, datorită faptului că în România nu există limită minimă de THC. În România e altă legislație, nu există limită minimă, adică 0,2% sau 2%, cât sunt în alte state europene.

La noi trebuie să fie 0, total. Și o ducem acolo și o vindem. Se numește Donna Marihuana, e foarte bună la gust și pentru cine e cunoscător.

Am dat-o și în Olanda, cei care au mâncat o prăjitură în Olanda sau așa, gustul e același.

Toate se vând bine, depinde de locație”.

Povestea cu luptătorii de sumo din Osaka

„De exemplu, la Tokyo și la Osaka se vinde bine aia de piersici pentru că acolo piersicile sunt foarte scumpe.

Deci, pălinca de piersici și pălinca asta, Donna Marihuana și cea cu aur pentru zile onomastice. Acolo se bea sake-ul ăla de 18 și mai e unul de 34 de grade. Și cei mai buni influenceri ai mei au fost luptătorii de sumo. Care s-au dus într-un club, au băut o sticlă  din asta și s-au îmbătat, s-au făcut criță.

Adică, trei oameni din aia de 200 de kg care-s luptători de sumo, dintr-o sticlă de 750 sau 700 cât are, s-au făcut rachete și și-au postat pe internet pe alea și au crescut vânzările într-o săptămână. S-a vândut cât s-a vândut în 3 luni. Dar asta a fost o întâmplare, nu ceva voit, a fost o întâmplare, ei s-au postat pe internet și de aici a plecat.

Avem pe toate site-urile din toate, cele mari din Japonia.

Și se numește Ghițos pentru că mie în facultate îmi zicea un profesor, băi, Ghițosule, că mi-a rămas cam poreclă și de aici a rămas cu Ghițos. Și mulți ar zice, dom’le, e puțin grecesc, dar n-am nicio treabă, eu sunt get-beget, mama-i din Dâmbovița, tata-i din Prahova, deci n-am nimic grecesc”.