Vinul fără alcool sau cu foarte puțin alcool a constituit cea mai fierbinte temă la ultima ediție, recent încheiată, a celui mai important târg anual de vinuri din Italia, Vinitaly, de la Verona. Dacă avem cafea fără cafeină și bere fără alcool, ar fi binevenit și vinul care să nu înroșească etilometrul? Vinul din care a fost extras alcoolul își păstrează aceleași proprietăți nutriționale demonstrate în cazul vinului? Cine câștigă și cine pierde odată cu apariția lui pe piață?
Cine știe câți din cei care citesc au auzit sau au consumat deja vin fără alcool. E firesc să nu fie prea mulți cei care l-au experimentat, fiind vorba de un fenomen de piață relativ nou. Primele vinuri din care alcoolul a fost extras total sau parțial au apărut în anii ’80, dar abia cu circa un deceniu în urmă producția a început să ia amploare.
Există două proceduri de extragere a părții alcoolice din vin: fie prin intermediul membranelor osmotice, care separă alcoolul de restul, fie prin distilare la rece în vid, procedeu prin care alcoolul se evaporă. Cu alte cuvinte, procedee mecanice, fără să implice, teoretic, niciun fel de substanță chimică, potențial reziduală.
Datele din industria enologică indică o cerere în continuă creștere în ultimii ani, printre țările cele mai receptive la acest produs numărându-se în principal Statele Unite, țările din nordul Europei (unde statisticile UE indică un consum relativ ridicat de alcool), Japonia, Corea, China, țările arabe (unde prin tradiție nu se consumă alcool).
Lipsesc deocamdată date precise legate de amploarea producției la nivel mondial, dar o estimare a unei organizații de sector din Italia vorbește de o producție de circa 100 milioane de sticle de vin fără alcool în 2019, piață de peste 3oo milioane de euro la nivel mondial. Spre deosebire de targetul tradițional, consumul lui se poate extinde spre persoanele care nu pot sau nu vor să consume alcool – din motive personale, religiose sau de dietă, persoanele care conduc, persoanele cu diferite patologii, femeile însărcinate, sportivii etc.
La nivel UE producția și comercializarea de vin fără alcool sau cu un procent foarte mic este la momentul actual reglementată printr-un regulament din 2021 privind etichetarea: vinul fără alcool nu poate depăși un procent de 0,5%, iar cel parțial dealcoolizat nu poate depăși un procent de 9%, iar procentele trebuie să fie trecute explicit pe etichetă.
E relativ știut faptul că Italia a deschis în ultimii ani un front ideologic în UE, lansând o bătălie identitară legată în primul rând de tradiția sa gastronomică, bătălie în care se înscrie inclusiv interzicerea producției de carne în laborator odată cu guvernul Meloni. Tot aici intră și discuția legată de vinul fără alcoo. Și, mai ales, imposibilitatea de facto a producției de vin dealcoolizat din cauza vidului legislativ, fiind posibilă doar comercializarea acestor tipuri de vin, după cum se plâng producătorii care vor să pătrundă pe această promițătoare piață nouă.
Cu sau fără bătălia politică, consumatorii italieni nu se dezic nici în acest caz de caracterul lor conservator. De facto, conform unui calcul făcut de un producător important din industria locală a vinului, piața de vin fără alcool se situa în 2021 la circa 30 milioane de euro în Italia, față de una de circa 70 de milioane în Germania și de peste 160 de milioane în Franța.
„Avem produse de nivelul exceleței pe piața vinurilor. De cinci mii de ani vinul e fructul naturii și al muncii omului, într-un proces în care alcoolul, a cărui prezență poate merge de la 4 la 20 de procente, are rolul de a stabiliza vinul. Dincolo de asta, nu e nevoie să numim vin ceva care e făcut printr-un alt procedeu. Dar aceasta este părearea mea personală. Din punct de vedere politic, ne vom așeza față în față cu lumea științifică și cu cea productivă și vom găsi soluția cea mai bună pentru a nu pierde ceea ce avem în numele a ceea ce încă nu avem. Cu alte cuvinte, nu e cazul să folosim același cuvânt pentru a numi două produse diferite. Cel fără alcool are un posibil spațiu important pe piață, dar nu e cazul să îl numim vin”, a declarat ministrul italian al Agriculturii, Francesco Lollobrigida, citat de media italiene, vizitând targul de la Verona.
Dealtfel, calitatea organoleptică și nutrițională sunt invocate cel mai des în cadrul polemicilor legate de vinul fără alcool, și la ele face indirect trimitere și declarația ministrului. Dacă pe latura de marketing perspectivele par pozitive, în ce privește calitățile vinului fără alcool pare că situația este mai nuanțată.
„Este evident că vinul prezintă caracteristici nereplicabile grație prezenței alcoolului, care îi conferă densitate, structură, arome și buchet. Prin urmare, este foarte important ca în final consumatorul să fie conștient că nu putem regăsi aceste caracteristici într-un produs fără alcool. Un consumator obișnuit de vin, educat în acest sens, e dificil de convins să consume varianta nealcoolică, în timp ce cel mai puțin educat îl va găsi mai mult sau mai puțin plăcut”, explică Luca Sonn, creatorul uneia dintre primele eshopuri italiene dedicate exclusiv comercilizării vinului fără alcool. O altă reprezentantă din industrie spune că tocmai din cauza gustului fad în absența alcoolului există riscul ca unii producători de vin fără alcool să recurgă la aditivi pentru gust și aromă.
În ce privește calitățile nutriționale ale vinului fără alcool, pare că și nici aici nu e totul roz. Sau rosé. Un important și cunoscut nutriționist italian, dietologul Giorgio Calabrese, a explicat în direct la Rai 2 că fără componenta alcoolică vinul nu aduce beneficii sănătății. Antioxidanții, printre care resveratrolul, conținuți în vin, nu se metabolizează în absența alcoolului, a explicat el, insistând că în realitate vinul e în mare parte apă, antioxidanți și doar într-un procent minor alcool. Vinul nu se bea niciodată pe stomacul gol, nu se bea când ne e sete, se bea la masă, cu moderație, nu înainte de vârsta de 18 ani, conform opiniei sale. Fără alcool, nu se poate numi vin, ca în cazul „laptelui” de soia sau altele similare, care nu sunt lapte, a mai făcut el o comparație. De facto, normele UE au impus eliminarea cuvintelor „lapte”, „brânză”, „unt” din alimentele de origine vegetală care seamănă cu ele, dar nu aceeași este situația în cazul vinului fără alcool, total sau parțial.
În ce privește în general vinul, la nivel UE bătălia se anunță de lungă durată. Conform programului inițial, ar fi trebuit deja să fie tranșată până acum prezența, sau nu, și mai ales în ce condiții, a vinului pe o listă oficială de alimente potențial cancerigene, alături de carnea roșie și produsele derivate din ea. Printre altele, așa numitul cancer plan în discuție încă ar limita finanțarea din fonduri UE a acestor produse, ceea ce ar putea duce în final la limitarea producției. Însă lumea științifică este împărțită în special în ce privește vinul, motiv pentru care tema a rămas a fi tranșată în legislatura viitoare. Până în acest moment, în dezbateri Italia a obținut ca în document să fie considerat periculos consumul în exces de vin, nu vinul în sine, însă discuția s-a blocat deocamdată la definiția excesului.
Ca o notă de culoare, printre multele opinii exprimate la târgul de la Verona, un somelier cunoscut spunea că vinul era inițial băutura zeilor și a fost apoi donat oamenilor pentru a-i uni și a crea bucurie, veselie, și nu întâmplător primul miracol al lui Isus a fost să transforme apa în vin – în opinia sa, un argument pentru importanța lui dar și pentru moderație.
Sursa foto: Unsplash/Justin Aikin
