Foto: G4Food
Românii din Spania s-au învățat cu rețetele locale: le comandă la restaurant și le gătesc acasă. Se laudă cu câte o paella atunci când vin în vizită în Românie. Dar e valabil și invers?
Cum adaptează românii paella
„Există o interferență între mâncărurile românești și cele spaniole, nu doar în sensul dinspre Spania spre România, ci și invers, susține Alin Petrică, ziarist român care trăiește în localitate . Sigur, ei au mâncărurile lor pe care eu le apreciez, dar nu mă captivează la fel ca cele românești. Mă refer la cele de aici și nu neapărat pe bază de pește. Au paella și încă vreo trei [feluri], doar că românii de aici, care gătim acasă sau mai facem câte o adunare, adaptăm rețetele astea.
Eu gătesc acasă. Am o tigaie mare, de fapt două. Una foarte mare, pentru multă lume, și una mai mic ca să fac pentru familie când am musafiri. Da, și eu, și alți prieteni de-ai mei care facem asta, le adaptăm. Adică paella este o mâncare în care se pune orez, carne și legume. Cam asta e definiția. Paella înseamnă tigaie, practic e o tavă. Noi ne-am prins de chestia asta și am zis: „Stai un pic, dacă e o tavă, dacă e o mâncare, atunci haideți să o facem mâncare (de-a noastră-n.r.)! Și mai punem chestii.
Dacă avem o bucățică de cârnat de Pleșcoi în frigider, trimis de la mama sau de la cineva, punem acolo. Dacă e cu mai mult usturoi, punem acolo. Dacă e să punem și un pic de bulion de roșii, o blasfemie pentru ei, punem acolo. Devine mai mult orez sârbesc, așa… o mâncare de orez. Și punem și mai puțin ulei, că ei pun destul de mult, foarte mult. Noi preferăm să punem carnea înainte, carnea de porc, și atunci gustul este mai… e pilaf așa, mai cum știm noi de la bunica”.
