foto g4food.ro
Care ar fi soluțiile pentru reducerea risipei alimentare în România, la nivel casnic, individual, unde procentul de risipă din total este cel mai mare, dar și la nivel HoReCa sau de producător? A fost o temă la care au încercat să răspundă, rând pe rând, speakerii din diferite domenii conexe invitați la prima parte a conferinței ”Un an de G4food”.
Fabricile de conserve și depozitele cu temperatură controlată reduc pierderile producătorilor
Din punctul de vedere al unui producător, soluțiile pentru a limita deteriorarea produselor și în final a risipei ar fi ca în sistemele de retail să fie posibilă și vânzarea produselor mai puțin „frumoase”, cu o estetică care nu e de primul nivel dar care din punct de vedere organoleptic nu diferă cu nimic de celelalte, a spus Ionel Cârstoiu, director economic al Cooperativei Agricole Gheorghe Doja din județul Ialomița, care produce pepeni și varză.
În al doilea rând, mai spune el, sunt foarte utile depozitele cu temperatură controlată, în care marfa poate să stea mai multe zile. dacă s-a recoltat mai mult decât s-a putut livra spre vânzare imediat. Încă o soluție, a mai spus reprezentantul fermierilor, o reprezintă conservele. „În ce privește producția de varza, am implementat un proiect pentru care am obținut și finanțare și o să înceapă din această vară, o să facem o fabrică de varză murată și murături în fermentație lactică, tocmai în speranța de a nu pierde acel produs pe care nu-l putem vinde din cauza aspectului fizic”.
Totodată, mai spune el, donarea produselor nevândute către băncile de alimente ar fi o soluție utilă pentru cine primește, dar convenabilă și pentru producători, pe care îi costă mai mult să elimine marfa nevândută decât să o doneze.
Reprezentanții HoReCa cer o legislație care să le permită să doneze mâncare rămasă
Din punctul de vedere al sectorului HoReCa, problema principală pentru limitarea risipei alimentare o reprezintă lipsa unei legislații în materie.
Chiar pornind de la premiza că risipa alimentară care provine din sistemul HoReCa este relativ mică, Florin Maxim, fondatorul Hospitality Culture Institute, Florin Maxim, a explicat în cadrul dezbaterii că actualul cadru legislativ nu permite ca restaurantele și localurile pentru delivery să doneze ceea ce rămâne nevândut la finalul zilei.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
„Legal, nu suntem lăsați să donăm surplusul de mâncare din restaurante. Nu pot să mă duc la cineva de la primărie să îi spun „mi-a rămas o oală de ciorbă cu perișoare, da-ți-o Dvs. mai departe”. Nu am voie, trebuie să o arunc. Risipa generată în HoReCa vine dintr-o imposibilitate legislativă. Atât de simplu ar fi să reducem risipa alimentară în România. Ar fi nevoie de o lege care să permită restaurantelor să doneze mâncarea de la sfârșitul zilei”, a completat discuția pe subiect Maxim.
În afară însă de risipa din HoReCa, mai crede el, este nevoie și de educație în rândul consumatorului. „Din păcate, avem comportamentul de all inclusive, ne ducem și ne facem refill la farfurie de trei ori, punem cu vârf, sau după o zi grea de muncă ne recompensăm la raft și cumpărăm și punem în coș cât mai mult”.
Corina Simiean, directorul Asistenței Sociale a Municipiului București, a avut nevoie de zece ani să ducă la capăt proiectul „Banca de alimente”
Din punctul de vedere al profesionistului din asistența socială, o bancă de alimente este sistemul ideal de reducere a risipei alimentare, soluția care face să se întâlnească oferta cu nevoia. Însă, după cum spune Corina Simiean, directoarea Direcției Generale de Asistență Socială a Municipiului București (DGASMB), băncile de alimente sunt sisteme complexe care au nevoie de implicare, susținere și de finanțări importante ca să poată funcționa. Din păcate, spune ea, nu există încă sisteme prevenire a risipie alimentare. „Proiecte mici mai există, există programul de alimente al Crucii Roșii, de exemplu. Dar sisteme coerente și închegate de prevenire a risipei alimentare nu avem. Nu avem, în ciuda legislației, care se îmbunătățește de la an la an, nici pentru lanțurile mari de producători sau de retail, dar cu atât mai puțin pentru consumatorul final”.
„Bancile de alimente se bazează pe un sistem de distribuție foarte rapidă, ele sunt un sist de depozitare unde tu chemi alti operatori, în speță ONG, care ele, la rândul lor, se duc la beneficiarul final, e un întreg ecosistem care se crează. Altfel, costurile de depozitare pentru alimentele perisabile devin foarte mari, ca să nu mai spun de spațiile frigorifice. Noi am refuzat zeci de donații de produse congelate, nu avem depozite frigorifice”, a explicat reprezentanta municipalității, cunoscută pentru faptul că a pus pe picioare prima bancă de alimente, proiect început în urmă cu zece ani.
