Sursa foto: Pexels
Pentru unii, salata e doar ceva banal și insipid, pe care îl mănâncă mai degrabă fără voie când își pun în minte să slăbească. În realitate, salata înseamnă un adevărat concept și el vine de demult din istorie, înglobând o îngemănare de culturi și tradiții.
O salată poate fi o simplă combinație din legume, fructe sau verdețuri în stare naturală, specifică verii. Dar poate fi și de iarnă, călduță, din alimente gătite și amestecate într-un bol. Sau, poate fi simplă, doar din alimente vegetale, de acompaniat un fel principal, sau poate fi în sine un fel unic, dacă peste partea vegetală adăugăm și o parte proteică și, eventual, carbohidrați. Poate fi condimentată cu dressinguri rapide din ulei și oțet sau suc de lămâie, dar poate deveni un fel de-a dreptul somptuos dacă o completăm cu un dressing sofisticat, creativ, preparat la moment. Sau, de ce nu, universala salată de fructe.
Cert este că este unul dintre cele mai consumate preparate pe planetă, fiind atât de versatil. Dar nu vom putea vreodată ști cui i-a venit prima dată ideea de a amesteca astfel roadele pământului.
Acetaria, salata Romei antice
Ceea ce însă se știe e ca încă din antichitate, grecii, perșii și egiptenii consumau legume crude, adesea îmbogățite cu mirodenii și uleiuri aromate, dar probabil romanii au fost cei care au codificat ideea de salată așa cum o cunoaștem astăzi, scrie publicația gastronomică cookist.it.
Există dovezi scrise despre această practică, datorită celebrului Apicius, care în lucrarea sa De re coquinaria, din secolul I d.Hr., descrie preparate numite acetaria, adică legume crude asezonate cu oțet, ulei și sare. La Roma, consumul de legume crude sau ușor opărite, asezonate cu condimente ce puteau include garum (un sos fermentat de pește), miere sau oțet, era o obișnuință. Această tradiție s-a transmis de-a lungul timpului, evoluând și devenind tot mai rafinată. Termenul „salată”, care apare în limba italiană în secolul al XIV-lea, provine tocmai din verbul insalare, adică „a presăra cu sare”.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Odată cu prăbușirea Imperiului Roman, consumul de salate a scăzut, pe fondul apariției unor credințe ciudate: medicii acelor vremuri considerau că legumele crude sunt dăunătoare sănătății. Probabil că ideea avea legătură cu bolile specifice Evului Mediu Timpuriu.
Renașterea italiană a readus în prim plan salatele
Lucrurile s-au schimbat odată cu primele studii științifice despre dietetică în timpul Renașterii, o epocă în care Italia se afla în plin avânt cultural și gastronomic. Salatele au pătruns în familiile aristocratice, revenind astfel în prim-plan. Mai mult, au devenit mai elaborate, cu adaos de ierburi aromatice, fructe uscate și sosuri rafinate. De-a lungul secolelor, salata s-a îmbogățit cu noi ingrediente și condimente, iar fiecare regiune, fiecare cultură și-a dezvoltat propriile variante, ducând la o diversitate incredibilă de salate. Iar descoperirea Americii avea să își aducă și ea contribuția la lărgirea paletei de alimente vegetale dintr-o salată.
În secolele XIX și XX, odată cu industrializarea și expansiunea restaurantelor, salatele au devenit din ce în ce mai populare, fiind incluse atât în meniurile rafinate, cât și în mesele de zi cu zi. Adevărata explozie avea să aibp loc, apoi, între cele două războaie mondiale, pentru ca după cel de al doilea Război Mondial salată să treacă de la statutul de mâncare modestă la un element central al alimentației occidentale, pe care și-l păstrează și astăzi.
