Deși are origini străine, ramenul este considerat astăzi un preparat japonez autentic, având chiar și propriile muzee și restaurante care prepară doar ramen, localuri cu grade de calificare dintre cele mai diverse de la mici business-uri de familie (care gătesc doar ramen) până la faimoase restaurante cu stele Michelin.
Ramenul, deși un simbol culinar emblematic al Japoniei, își are originile în China, unde tăițeii din făină de grâu au fost inventați cu mii de ani în urmă. Primele indicii ale unui fel de mâncare similar ramen în Japonia datează din perioada Nara (secolele VIII-IX), când sunt documentate feluri de mâncare chinezești precum hõtõ (o supă de tăiței plați și bulion fierbinte). O legendă, parțial confirmată de realitate, plasează introducerea tăițeilor chinezești în Japonia în secolul al XVII-lea, prin intermediul unui exilat chinez. Totuși, adevărata istorie este legată de schimbul cultural culinar constant dintre China și Japonia care a avut loc de-a lungul secolelor.
Popularitatea reală a ramenului în Japonia a început să crească spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, odată cu deschiderea țării către lume și cu o mare migrație a populației chineze. Chinezii vindeau tăiței artizanali, cunoscuți sub numele de lamen (provenind din chineză Lamian – tăiței alungiți manual), din cărucioare stradale (yatai). Mâncarea, inițial denumită Shina soba, a fost adoptată rapid de clasa muncitoare din orașele portuare, datorită gustului său profund și naturii sale sățioase. Ulterior, denumirea japoneză Ramen (care înseamnă tot „tăiței alungiți manual”) a devenit dominantă.
Explozia Ramen ca fenomen național în insula asiatică a avut loc după înfrângerea Japoniei în Al Doilea Război Mondial (1945). Din cauza unei recolte slabe de orez și a faptului că forțele de ocupație americane au inundat piața cu făină de grâu ieftină, ramenul a devenit o sursă de hrană vitală și accesibilă. Vândut pe piețele negre ilegale de la colț de stradă, el a devenit rapid mâncarea emblematică a vieții urbane și a clasei muncitoare. Pe măsură ce economia s-a refăcut, bucătarii au început să perfecționeze rețetele, dând naștere diverselor stiluri regionale cunoscute astăzi (precum Miso din Sapporo sau Tonkotsu din Fukuoka).
În 1958, ramenul a devenit un fenomen global odată cu invenția revoluționară a cutiilor de ramen instant de către vizionarul Momofuku Ando (fondatorul Nissin Food Products). Primul produs, Chikin Ramen („Ramenul Magic”), a transformat o mâncare de stradă într-un produs de masă, ușor de preparat.
Ramenul a evoluat de atunci într-o formă de artă culinară complexă, eliberată de constrângerile tradiționale stricte, permițând flexibilitate și inovație constantă. În ultimii 10 ani s-a răspândit în Occident, odată cu restul produselor chinezești sau japoneze și a devenit unul dintre cele mai căutate tipuri de mâncare.
Am pregătit acest ramen cu pui pentru un prânz de duminică în familie și – spre bucuria mea – toată lumea a dat o mână de ajutor.
Pentru ou fiert moale:
Pentru servirea finală:
În primul rând, înainte de a ne apuca de supa propriu-zisă de ramen, pregătim supa de pui. Ca orice stock de pui, va conține 1 carcasă sau două de pui, legume, sare și piper. Deci curățăm un morcov, un păstârnac, 2-3 fire de țelină apio, 1 dovlecel și o ceapă sau 1 fir de praz și fierbem împreună cu carcasa în 6 litri de apă până scade 40 %. Minim 2 ore la foc mic de tot. Eu am fiert chiar 3 ore.
Abia apoi începem să pregătim supa de ramen.
Puneți tăițeii fierți în boluri pentru ramen și turnați supa fierbinte peste ei. Adăugați ciupercile rumenite, jumătate de ou, bucăți de pui glazurat, ceapa verde tocată mărunt și un strop de ulei de susan. Se servește imediat.
Poftă bună!
Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.
Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.
Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți