Sursa foto: Dreamstime
Plafonarea adaosului comercial la produsele procesate în România la maxim 20% ar putea afecta producătorii, deoarece intermediarii ar putea cere să achiziționeze de la aceștia produsele la un preț mai mic, plasând pierderile la producători, potrivit lui Horațiu Buzgău, coordonator executiv al Allu, companie de pe piața de alune ecologice. O astfel de măsură ar putea determina procesatorii, potrivit lui Buzgău, să se orienteze spre ingrediente mai ieftine, precum cele provenite din state non-membre ale UE precum Turcia.
„Comerciantul are marjă, da. El spune: Vreau 30%, nu mă interesează. Micșorezi tu marja? Intermediarii își vor asuma doar, în cel mai fericit caz, o anumită parte din această treabă, dar nu în integralitate. Și atunci noi, producătorii, vom fi expuși acestui risc de a nu mai face față presiunii costurilor,” a declarat Horațiu Buzgău, pentru G4Food.
Măsura de plafonare a adaosului comercial la produsele procesate în România, deși pare benefică pentru consumatori – deoarece va fi, potrivit reprezentantului Allu, „practic o facilitate la raft, categoric” – ar putea avea efecte nedorite în economie.
„Dar dacă se vor închide firme și se vor pierde locuri de muncă și implicit, oamenii aceia care vor beneficia de această facilitate la raft nu vor mai beneficia de locul de muncă?”, s-a întrebat antreprenorul.
În condițiile în care marjele de profit ale unor producători sunt deja mici, reducerea lor și mai mare ar putea duce, potrivit sursei citate, la imposibilitatea de a-și mai dezvolta afacerile, de a implementa proiecte europene și la imposibilitatea de a crea noi locuri de muncă. „Atunci ce vom face de fapt? Da, vom ajunge să dăm cu o mână și să luăm cu două,” a mai spus Buzgău.
Proiectul nu va fi ușor de implementat astfel încât să nu distorsioneze piața agri-food, potrivit discuțiilor avute de G4Food cu actori din piață. O astfel de măsură i-ar avantaja pe cei care folosesc ingrediente de import din afara UE, mai ieftine, potrivit lui Buzgău, iar producătorii locali de ingrediente ar putea rămâne fără piață de desfacere.
Bibiana Stanciulov, fondatoarea Sonimpex Topoloveni, cu care G4Food a discutat de asemenea despre acest proiect, a declarat că trebuie îndeplinite trei condiții pentru plafonare: ingredientele să fie românești, iar procesarea și ambalarea produselor să se facă în România. „Dacă nu se impune obligația ingredientelor românești, nu este deloc bine nici pentru agricultură, nici pentru industria alimentară,” a declarat ea pentru G4Food.
Este însă greu să demonstrezi că un ingredient este produs în România. Potrivit lui Buzgău, o firmă din România îl poate cumpăra din Spania și vinde apoi, ambalat aici, pe piața locală.
El a subliniat că nu este un lucru rău faptul că se încearcă adoptarea de măsuri în sprijinul populației, dar că sunt necesare subvenții pentru producători care să contribuie la diminuarea costului de producție, așa cum se face în alte state UE, precum Polonia.
„Din punctul meu de vedere, să se ia anumite decizii în sprijinul oamenilor este un lucru bun. Trăim cu toții vremuri complicate, dar aici depinde foarte mult și de baza de calcul a adaosului comercial, pentru că la ora actuală bazele noastre cel puțin nu sunt foarte generoase. (…) Pe de altă parte, trebuie să primim [producătorii] atunci o subvenție, o compensație, ceva pentru treaba aceasta,” a mai spus directorul de dezvoltare de la Allu.
Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu, a anunțat pe 1 iunie că în maxim o lună va fi aprobat proiectul prin care va fi plafonat adaosul comercial la produsele românești. „Am luat decizia ca toate produsele care sunt procesate în România să aibă un adaos comercial de 20%,” a declarat el. Potrivit lui Barbu, magiunul avea un adaos comercial practicat de 70-80% înainte de plafonarea adaosului prețului la 21 de produse de bază.
Articole goale si fara continut care nu adreseaza cauza problemei, ci efectul acesteia. Multe produse romanesti sunt scumpe pentru ca tehnologia de productie este invechita si volumele mici. In plus acolo unde intr-adevar se folosesc ingrediente de calitate si eticheta curata produsele sunt si mai scumpe, prin urmare vanzarile sunt si mai mici. Un comerciant are un spatiu limitat pe raft. El are de ales intre un produs romanesc de calitate care vinde o bucata pe saptamana si castiga 5 lei si un produs ieftin de import la care castiga 1 leu, dar vinde 10 bucati pe saptaman. Ce alege?! Cum s-ar putea schimba? Simplu daca romanii ar manca mai putin si ar alege produse de calitate romanesti, atunci marginea pe produsul romanesc creste, cresc volumele si scade pretul de productie. Prin urmare problema principala nu sunt straini rau care au ceva cu noi, ci chiar fratii nostri daci care prefera matzul plin in loc de un matz sanatos.