Piața produselor BIO în România, în picaj liber? Marian Ciocianu (BIO România): „Românii consumă legume și fructe BIO, dar majoritatea din import” / Achim Irimescu (oficial UE): „Evaluările experților Comisiei nu indică șanse prea mari de depășire a procentului de 5% a terenurilor cultivate ecologic în România până în 2030”

În urmă cu două decenii, agricultura bio, cunoscută și ca agricultură organică, și-a făcut apariția în România.

La început, mulți se întrebau: „Ce înseamnă acest tip de agricultură?”. Pe scurt, un mod mai „curat” de a produce alimente, fără fertilizanți și pesticide în câmp sau aditivi alimentari în produse.

Unii au comparat agricultura bio cu metodele tradiționale de la țară, unde substanțele chimice lipseau, iar animalele erau hrănite natural. Însă lucrurile sunt mult mai complexe, spun specialiștii.

O fermă trebuie să treacă printr-o perioadă de conversie de câțiva ani, în funcție de cultură și de contaminarea solului. Hrana și tratamentele pentru animale trebuie să respecte reglementări stricte, iar produsele alimentare trebuie să provină din materii prime certificate. Întreg procesul este verificat constant, iar certificarea bio implică birocrație și costuri considerabile.

Doar după îndeplinirea acestor condiții, produsele pot purta simbolul european al agriculturii ecologice: frunza verde cu stele.

De ce ar practica un fermier agricultură bio?

Prețul rămâne un factor major. Într-o lume în care etichetele produselor pot descuraja orice poftă de mâncare, iar piețele asiatice oferă ouă artificiale, alimentele produse curat – fructe, legume sau carne – au un cost semnificativ mai mare. Inițial, produsele bio, majoritar importate, erau aproape prohibitive.

Uniunea Europeană, inclusiv România, acordă sprijin financiar pentru conversia și menținerea statutului de producător bio. Acest sprijin a devenit o soluție salvatoare pentru micile ferme, amenințate de concurența marilor producători. În plus, a existat o perioadă în care produsele bio beneficiau de o cotă redusă de TVA, de 5%.

Creșterea nivelului de trai în mediul urban a dus la o preocupare sporită pentru alimentație sănătoasă. Generațiile tinere, afectate de stilul de viață sedentar, au devenit mai atente la etichete și dispuse să plătească mai mult pentru calitate. Promovarea intensă în social media, presă și televiziuni a transformat produsele bio într-un trend, iar supermarketurile oferă acum rafturi dedicate. Totodată, unele cooperative au început să își comercializeze direct produsele.

Câte și ce produse organice consumă românii?

În topul alimentelor BIO consumate de români sunt lactatele, fructele, ceaiurile, ouă, miere și unele legume. 

„Românii consumă legume și fructe BIO, majoritatea din import, dar și produse lactate și ouă BIO, majoritatea produse românești. Vinuri BIO sunt apreciate în cantități reduse, făinuri, miere de albine bio, semințe, produse de panificație. Din păcate, multe sunt importante, deși materiale prime BIO sunt exportate din România. Comparativ cu țările din estul Europei avem un consum similar de alimente BIO, dar țările din Europa occidentală și în special țările Scandinave și Elveția au în consum de alimente BIO mult mai mare decât țările Est Europene”, a declarat pentru G4Food, Marian Ciocianu, președintele Asociației Bio România.

Unii consumatori însă au renunțat la organic. Motivul? Prețul. Apoi gustul și aspectul. La care se adaugă și neîncrederea.

„Multe dintre prodesele marcate ca fiind bio trăiesc prea mult. Lămâile bio se strică după o săptămână pe blat. Roșiile, după mai mult de atât. Ceva substanțe trebuie să aibă”, ne spune Mircea, deținător al unei grădini de legume.

Achim Irimescu: „Cele mai fraudate produse BIO sunt uleiul de măsline și mierea”

În ciuda vizibilității mediatice, agricultura și producția alimentară organică înregistrează un declin. De ce?

O privire de ansamblu asupra situației la nivel european oferă, pentru G4Food, Achim Irimescu, responsabil pentru domeniul agricol în cadrul reprezentanței României la Uniunea Europeană:

„Sectorul se confruntă actualmente cu dificultăți datorită inflației care a dus la reducerea masivă a puterii de cumpărare a majorității consumatorilor în toată UE. În Consiliul de miniștrii ai agriculturii de anul trecut Comisia Europeană a menționat că vânzările de produse premium și ecologice au scăzut mult, fiind preferate produsele mai ieftine. Cu mulți ani în urmă Franz Fischler,  fost comisar pentru agricultură, menționa că produsele ecologice nu au șanse să ocupe un segment prea mare de piață datorită prețului de cost, și că, chiar și consumatorii cu venituri mai bune caută produsele mai ieftine (bon marché), ceea ce iată că se adeverește mai ale în contextul geopolitic actual. Producătorii din Austria, stat membru al UE care ca și Suedia a depășit de mult 25% din terenul agricol dedicat producției bio, se plâng de reducerea vânzărilor și că se confruntă cu dificultăți financiare.  

Un alt factor care poate duce la reducerea vânzărilor, deși Comisia propune creșterea producției ecologice care să ocupe 25% din suprafața agricolă a UE în 2030, este riscul pierderii încrederii consumatorilor din cauza fraudelor alimentare. Dacă cele mai fraudate produse sunt uleiul de măsline și mierea, nu sunt puține cazurile în care în urma controalelor s-au depistat produse vândute drept bio că nu respectă cerințele produsului ecologic”.

„Scăzând consumul în general în Europa, prețurile la materiile prime BIO s-au prăbușit, în condițiile în care combustibilul, energia, salariile au crescut”

Marian Ciocianu, de la Asociația BIO România, aduce mai multe clarificări: „În ultimii ani evenimentele globale au afectat și fermierii și procesatorii BIO din România. În 2020, la începutul pandemiei, a crescut consumul de alimente BIO. Apoi a stagnat. După începerea războiului din Ucraina consumul alimentelor mai scumpe în general, inclusiv cele BIO au scăzut semnificativ.

Scăzând consumul în general în Europa, prețurile la materiile prime BIO s-au prăbușit, în condițiile în care combustibilul, energia, salariile au crescut. Toate acestea s-au suprapus in România cu eliminarea TVA de 5% la Alimentele BIO și majorarea la 9%.

În paralel cu toate aceste crize interne și internaționale ACCESUL ÎN MAGAZINE al produselor BIO românești a fost la fel de dificil ca în ultimii 10 ani. Procesatorii români mici și mijlocii, nu pot fi prezenți în marile rețele de supermarketuri. Pe de altă parte Statul român NU a făcut nimic pentru a crea o piață a acestor produse BIO in spitale, grădinițe și școli, așa cum Asociația BIO România solicită din Anul 2009”.

Pandemia și războiul din Ucraina, sau , mai precis, consecințele lor, au lovit greu bugetul oamenilor. Mulți dintre cei cu dare de mână, care în trecut erau dispuși să cheltuiască mai mult, s-au văzut nevoiți să se reorienteze. Peste asta s-a suprapus și oferta de produse agro-alimentare din afara UE, care nu sunt supuse acelorași rigori din punct de vedere calitativ și, de aceea, sunt mult mai accesibile.

În aceste condiții, mai este BIO un concept aducător de rentabilitate?

A produce în regim organic nu e ușor. Mircea și Claudiu au gospodării cu grădină de legume. Nu produc pentru vânzare, doar pentru consumul familiilor. Amândoi au fost tentați, la început, să cultive organic.

„Până acum doi ani am cultivat in curte mai multe legume. Am noroc de un pământ gras, productiv, și apă la discreție. Ce pot sa va spun e că roșiile cele mai gustoase și mai rezistente erau roșiile cherry. Adevăratele roșii cherry sunt semi-salbatice, nu au nevoie de multa apă, rezistă la o plajă mare de temperaturi și nu au nevoie de tratament special. Și sunt gustoase! Produceau până în octombrie târziu. La celelalte soiuri, daca voiam sa le fac eco, trebuia să apelez la alelopatie. De exemplu, daca voiam să le feresc de insecte, plantam cate un fir de usturoi lângă tulpina de roșie. E o întreagă știință asta, foarte complicată și strictă. Am renunțat… Acum merg și cumpăr din supermarket, fara gust, fara nimic”, recunoaște Claudiu.

La rândul lui, Mircea ne povestește: „De mai bine de 4 ani am renunțat să cultiv bio, e imposibil. O grămadă de muncă și când ți-era lumea mai draga ba mană, ba afide, ciuperci, viroze, viermi, afide etc. Așa că le fac tratamente la roșii, ardei, castraveți și pomi. Dublez perioada de pauză, și aia e, macar mănânc ceva făcut de mana mea, cu siguranță mai sănătoase decât ce e în piață și cu gust”.

În condițiile lipsei actuale de rentabilitate, mulți fermieri au ales să renunțe, așa cum remarcă și președintele Asociației Bio România, la statutul de producător bio.

„Nu mai putem ține pasul cu cerințele de documente pe care trebuie să le întocmim”

Un exemplu în acest sens este ferma sighișoreană Țopa. Înființată în 2005, exploatația a avut inițial un scop educativ, fiind dedicată celor care voiau să se instruiască în domeniul agriculturii biodinamice. Cum lucrurile nu au funcționat, soții Cișmaș au prealuat-o în arendă și, dat fiind că nu au avut de investit foarte mult în dotări, au decis să facă demersurile pentru a converti complexul într-unul certificat bio. Legumele, lactatele și dulceața de trandafiri de calitate au adus ferma în randul celor mai reușite experiențe în acest sens. 

Cu toate acestea, în 2023 anunțau pe conturile de socializare renunțarea la certificarea ecologică. 

„Nu mai putem ține pasul cu cerințele de documente pe care trebuie să le întocmim (ar trebui cineva să se ocupe doar de asta) nu mai avem timpul necesar efectiv, resursele și nu ne permitem să plătim pe cineva pt așa ceva.

-costurile tot mai mari de certificare, pentru pământ apoi, pentru utilaje, pentru moara unde e măcinată făina, eventual pentru fiecare produs pe care dorești să pui etichetă, etc , au ajuns să fie de nesuportat  pentru  noi.  Fiecare fișă, document, hârtie făcută presupune costuri pe ora de lucru de mulți euro, ne mai vorbind de vizite, analize ,etc plătite de «beneficiar» bineînțeles. 

-dezinteresul la nivel național pentru agricultura ecologica (mereu rămân ultimii la plată ) pentru anul trecut nu s-a plătit nici un leu, în timp ce noi am plătit certificarea încă de anul trecut.

Am făcut ani buni lobby pentru această activitate inclusiv în parlamentul european, la nivel declarativ totul este verde și frumos, în rest…”, au fost argumentele deciziei luate de soții Cișmaș.

Administratorii garantază că modul ecologic este în continuare aplicat în procesul de cultivare și producție, doar că nu mai vor să se străduiască atât de mult pentru a putea pune simbolul bio pe etichetă.

Ce șanse reale mai există pentru domeniul agriculturii și producției alimentare organice? 

Achim Irimescu (reprezentanța României la Uniunea Europeană) afirmă că „Comisia Europeană a stabilit ținta de 25% teren agricol cultivat ecologic la nivelul UE , până în 2030 deoarece afectează mult mai puțin mediul. Sunt state fruntașe, cum am menționat Austria și Suedia, dar România este codașă, sub 3%, poate și datorită dificultăților în a produce ecologic, inclusiv cele privind costurile cu certificarea dar și birocrația exagerate. România oferă sprijin cuplat important pentru produsele ecologice, dar care nu acoperă uneori costurile cu certificarea și costurile suplimentare de producție, având în vedere cerințele deosebite: substanțe de combatere boli și dăunători (cu eficiență redusă), condițiile privind calitatea solului (lipsă metale grele, nitrați etc.), evitarea riscului de contaminare de la culturile vecine ne-ecologice etc. 

În general, România este destul de rezervată în a stabili ținte mari de creștere a producției ecologice datorită contextului geopolitic care a dus la inflația prețurilor și reducerea puterii de cumpărare a consumatorilor. Evaluările experților Comisiei nu indică șanse prea mari de depășire a procentului de 5% a terenurilor cultivate ecologic în România până în 2030”.

În condițiile lipsei evidente de rentabilitate este de așteptat ca mulți dintre fermierii certificați să renunțe la acest satut, birocrația și cheltuielile pe care le impune. La acest lucru se adaugă faptul că folosirea unor pesticide și a unor erbicide sporește șansele unor recolte bune și sănătoase, în condițiile în care schimbările climatice își pun ampreunta, iar provocările legate de vreme sunt mult mai greu de anticipat și prevenit.