Sursa foto: Pixabay/mariya_m
De Paşte, pe mesele din judeţul Tulcea, pe lângă ouă, cozonaci şi preparate din miel, se mai găsesc produse din peşte, însă acestea sunt pregătite special pentru vizitatori, peştele fiind atât de obişnuit pentru unii localnici, încât nu mai are nicio semnificaţie, transmite Agerpres.
Tudor Vlădescu, lector al Institutului culinar al Americii din Singapore, a declarat pentru AGERPRES că, de-a lungul istoriei, peştele a fost simbolul abundenţei, agilităţii şi purităţii, însă uneori a fost desconsiderat pentru că se strică repede, produce boli, iar unii peşti sunt otrăvitori.
„Iisus, după ce a înviat, a mâncat la prima masă peşte, scrie în Evanghelii. Din acest motiv, după Înviere, oamenii mănâncă peşte. În tradiţia populară a rămas că peştele este agil, iar unii oameni mănâncă peşte şi după Anul Nou. Simbolistica peştelui este legată de puritate şi de agilitate”, a menţionat Vlădescu.
Aşa se explică de ce, de Paşte, pe mese, sunt şi preparate din peşte, pe lângă ouă, cozonaci, pască şi produse din carne de miel.
„De Paşte, începem cu aperitive şi am combinat preparatele internaţionale cu cele ale noastre, pescăreşti. Pe lângă pastrama de crap, scrumbia afumată, scrumbia marinată, chifteluţele pescăreşti, am pus câteva salate. Ca preparate calde, avem ciorbă de miel care nu trebuie să lipsească de pe masa de Paşte, stufat din miel, miel la tuci, după reţetă de aici de la localnici, facem miel la proţap”, a afirmat bucătarul şef al restaurantului unui hotel din satul Crişan, Adrian Costache.
Lucrează de aproape cinci ani în Deltă şi culege reţete specifice zonei.
„Storceacul este o reţetă brevetată de haholi, prin anii 1940. Numele ciorbei vine de la denumirea dată de localnici sturionilor mici. Pe vremuri, pescarii mergeau pe mare şi capturau sturioni mari pe care trebuiau să-i dea la cherhanale, iar sturionii mici îi opreau. Îi numeau stărceac. Reţeta era cu legume fierte şi peşte, dreasă cu roşii proaspete, date pe răzătoare sau cu suc de roşii, iar ulterior pentru înnobilarea storceacului s-a folosit zerul care rămânea după separarea untului şi a smântânii. Trebuie menţionat şi faptul că localnicii din Sfântu Gheorghe au o mare tradiţie în creşterea vacilor. Storceacul se fierbea pe sobe alimentate cu stuf, cabetea”, a amintit Adrian Costache.
Pentru locuitorii Deltei, reţetele preparatelor din peşte par floare la ureche.
„Peştele se curăţă de solzi, se taie, se prăjeşte. Într-o tigaie, se pune ceapă tăiată fideluţă cu bulion şi ardei. După ce se înăbuşă, se adaugă peştele şi se lasă în cuptor zece minute şi e gata”, spune dintr-o suflare reţeta unei plachii din peşte Vali Grigorov, din Sulina.
O mâncare cinstită de Paşte este însă cea de care avem nevoie, nu cea la care poftim, a atras atenţia lectorul Institutului culinar al Americii.
“O masă cinstită este cea de care avem nevoie, nu ceea ce poftim, ci ceea ce e necesar. Este o masă preparată în timp, fără grabă, personal şi cu un amestec uneori la fel şi, uneori, inedit. Adică, mâncarea se cere şi ea reinventată. Niciodată ingredientele nu au acelaşi gust. Toată lumea spune să faci mâncare cu dragoste. Este un concept pe care nu-l înţeleg. În schimb, înţeleg mâncarea cu atenţie, cu igienă, foarte important, şi cu ascultarea propriilor nevoi”, a afirmat Tudor Vlădescu.
