Așa numitele „substanțe chimice veșnice” se găsesc în apa pe care o bem, în ambalajele alimentelor pe care le consumăm, în ustensilele cu care gătim, în paturile în care dormim, în hainele pe care le purtăm și chiar în propriul nostru corp, transmite BBC.
Pare să nu existe o cale de scăpare de aceste chimicale persistente. Ele supraviețuiesc foarte mult timp fără să se descompună și au capacitatea, îngrijorătoare, de a se acumula în organismele vii. Acest lucru înseamnă că până și cantitățile mici se pot acumula treptat în timp până la un punct în care devin dăunătoare.
De unde provin substanțele chimice veșnice?
O sursă comună este spuma pentru stingerea incendiilor, folosită în cantități mari în întreaga lume, pentru a elimina incendii la obiective importante sau avioane, de exemplu. Spuma este de obicei spălată după incident, ceea ce duce la poluarea cursurilor de apă și a solului din apropiere cu astfel de chimicale.
De asemenea, substanțele chimice veșnice sunt incluse adesea în tratamentul aplicat la îmbrăcămintea impermeabilă sau pentru ambalaje alimentare, cum ar fi pungile de hârtie folosite pentru mâncarea la pachet și cutiile de pizza. Tratamentul cu aceste substanțe ajută la evitarea pătrunderii grăsimii în ambalaj.
Acestea pot fi utilizate, de asemenea, pentru tratarea covoarelor, iar un studiu a descoperit că substanțele se regăsesc în 60% din lenjeria de pat și îmbrăcămintea comercializată pentru copii, tot deoarece fac aceste produse mai rezistente la pete. Nu se știe încă dacă acest tip de expunere reprezintă un risc pentru sănătate.
În prezent, nu este clar ce niveluri de astfel de substanțe se pot transfera în corpul nostru prin piele și alimente, dar oamenii de știință avertizează că există riscul de contaminare prin inhalarea prafului de casă încărcat cu ele. Copiii, în special, ar putea să pună direct în gură obiecte care le conțin. Totuși, nu s-a studiat exact cât de mult din aceste substanțe chimice intră în organism în acest mod.
Totodată, substanțele chimice veșnice tind să aibă un timp de înjumătățire mai scurt în aer decât în apă.
Nu în ultimul rând, aceste chimicale sunt comune în plasticul folosit, de exemplu, pentru realizarea de caserole și recipiente pentru alimente.
Sursa foto: Pexels/Pixabay
