VIDEO | Dialoguri pe toate gusturile | Andreea Mazilu, Senior Project Manager: „În Spania am descoperit dieta mediteraneeană. Și am slăbit, pentru că nu mă simțeam bine cu kilogramele pe care le aveam. Am adoptat batch cooking-ul, la sfârșit de săptămână ieșim la activități în natură. Ne-am adaptat practic stilului de viață local”

Corporatistă în România, corporatistă și în Spania, Andreea Mazilu a descoperit în noua sa patrie un stil de viață complet diferit. S-au mai bine zis și l-a creat, ei și familei sale, adoptând obiceiurile locale: dieta mediteraneeană, mâncarea gătită în casă, sportul și activitățile săptămânale în aer liber. A slăbit și a descoperit o energie nouă care îi permite să încerce experiențe inedite și să se simtă mult mai în formă decât în urmă cu câțiva ani.

Andreea Mazilu este Senior Project Manager la Pepsi-Cola. În urmă cu câțiva ani a luat decizia de a se muta la Barcelona, împreună cu soțul și fiica, pentru a promova din punct de vedere profesional și a experimenta un alt tip de viață, într-o altă societate. Și nu-i pare rău. S-au adaptat, s-au integrat și chiar au adoptat multe dintre obiceiurile locului. Cum s-a reflectat acest proces în latura alimentară, în regimul de viață cotidiană al Andreei și al familei sale, puteți vedea în interviul de mai jos.

IC – Andreea, să începem cu începutul, cum ai ajuns în Spania?

AM – Am ajuns în Spania printr-un noroc, să zicem așa, dar legat de muncă, mi s-a oferit o poziție aici, în Spania, de la compania unde lucram în România și cu transfer, drept pentru care am ales oportunitatea și am am plecat împreună cu familia.

IC – Odată cu venirea în Spania, împreună cu familia – fiindcă, trebuie să spunem, Andreea are un soț și o fetiță. Practic, v-ați adaptat probabil cumva la obiceiurile spaniole, în special la obiceiurile de masă, la dieta mediteraneană, presupun și aș vrea să-mi povestești cum a fost această tranziție din punct de vedere alimentar de la început.

AM – Trebuie să recunosc că ne-a fost greu, ne-a fost greu, în sensul că, na, noi românii, obișnuiți să mâncăm dimineața sendvișulețul cu un pic de mezel, un pic de afumătură, un kaizer… aici majoritatea mezelurilor nu sunt afumate, drept pentru care duceam dorul la început. Acum trebuie să recunosc că nu mai simt nevoia și chiar când ajung în România, de cele mai multe ori și mănânc așa ceva de poftă, nu știu, mă simt un pic rău. Nu știu dacă este de la diferitele arome de fumuri, pentru că nu mai există afumătură (în alimentația uzuală – n.r.) sau din ce altă cauză. Dar știu că asta este, să zic așa, obiceiul alimentat căruia i-am dus dorul.

Și da, ne-am ne-am adaptat un pic la orele de masă, în sensul că încercăm să menținem în timpul săptămânii un program destul de strict, mai ales pentru fetiță, și să mâncăm la o oră noi spunem decentă pe la ora 7:00, în schimb, în timpul weekendului, când mai plecăm și mai ieșim, da, orele de masă sunt adaptate programului spaniol, și anume prânzul pe undeva pe la două, trei și cina după ora 8:00.

IC – Da, pentru că nici nu găsești restaurante disponibile să-ți servească cina (mai devreme).

AM – Dar ne-am adaptat bine și ne plac foarte mult mâncărurile spaniole. Eu cel puțin dacă te uiți la mine frigider găsești cred că vreo trei sticle de gazpacho, diferite tipuri. Ne place foarte mult, ne place foarte mult tortilla, ne place salata rusă, ne place jamonul. Din nou, avem frigiderul plin de jamon, ne place.

Ne-am adaptat foarte bine și ne place dieta mediteraneeană și într-o fel e mai ușoară și mai sănătoasă și ne face să ne simțim bine.

IC – Legat de asta, uitându-mă la tine, că vii direct de la pilates, nici n-ai apucat să te schimbi, acum câțiva ani, când ne-am cunoscut, trebuie să spunem că aveai niște kilograme în plus, acum ești foarte fit și aș vrea să ne împărtășești din această experiență: cum ai reușit, ce ai făcut și cum a fost

AM – Ca orice, ca orice transformare și ca orice schimbare a fost greu. Și nu s-a întâmplat datorită dietei mediteraneene. Însă s-a întâmplat pentru că simțeam… nu mă simțeam bine nici cu greutatea și nici cu, hai să zicem așa, era un impediment în toate activitățile zilnice, drept pentru care am apelat la un nutriționist, am făcut diverse analize și atunci mi s-a recomandat o dietă bazată pe aceste analize.

Trebuie să spun că s-a întâmplat din cauza unui dezechilibru hormonal, drept pentru care au conlucrat în acest proces, o echipă de medici endocrinolog, ginecolog și nutriționist și am sfârșit prin avea o dietă, cu hai să zicem așa puțini carbohidrați, multe proteine și îndemnul de a nu mai face cardio. Eu făceam cardio, nu m-a ajutat cu nimic, drept pentru care îndemnul a fost acesta: pentru femeile de o anumită vârstă cardio este ok, dar nu ne ajută. Și atunci îndemnul de a merge la pilates care ajută masa musculară, ajută articulațiile, te ajută cu echilibrul, practic te ajută în toate aspectele vieții. Știi și acum câteva săptămâni am fost la un circuit din ăla de aventură prin pădure, cățărat cu frânghia…,

IC – Pentru că trebuie să spunem că ei sunt o familie foarte sportivă, activă, care face multe activități în aer liber.

AM – Aici ai și foarte multe oportunități de acest fel și stilul de viață te încurajează. Trebuie să recunoaștem când vezi atâția oamenii și pe stradă făcând sport, parcă te simți cumva obligat să faci și tu același lucru. Și ne-am dat seama că dacă aș făcut acel circuit de aventură acum 2 ani nu aș fi reușit să-l duc la capăt. Asta îmi este clar, pentru că echilibrul și forța sunt destul de necesare acolo, dar acum am reușit să mă ajut foarte mult. Pilates o ajută foarte mult masa musculară și ajută și la modelarea corpului. Eu am văzut foarte bine asta în cazul meu.

IC – Da, în cazul tău se vede, se vede foarte bine. Schimbând subiectul, tu ești o persoană să foarte ocupată, lucrezi într-o companie mare, lucrezi mult cu oameni din Statele Unite, deci ai un program, să spunem, destul de neobișnuit pentru fusul orar după care trăim noi și aș vrea să te întreb cum reușești totuși să-ți menții stilul ăsta de viață, să mergi și la sală, să mănânci și la anumite ore, să gătești, eventual. Gătești?

AM – Gătesc, gătesc, dar trebuie să recunosc că m-am adapta. Bach cooking este cea mai ușoară formă de de a te adapta, să zic așa. Am sâmbăta dimineața,o perioadă bine stabilită în care gătesc. Fac câte patru-cinci feluri de mâncare odată și le am practic pentru toată săptămâna și cu variații, bineînțeles, pentru că altfel, normal că nu poți să mănănci mereu același lucru.

Pilates, de exemplu înainte, când lucram pentru echipa locală a corporației, reușeam să-l fac pe undeva după-masa, seara. Acum (pentru că șucrează cu SUA – n.r.)  m-am adaptat și mă duc dimineața la opt, mă trezesc devreme, mă duc și mă duc la foarte multă activitate în weekend, cum ziceai, sâmbăta, duminica. Recunosc că nouă ne place foarte mult să ieșim. În București și în România nu aveam această oportunitate și spun nu aveam pentru că locuiam în Domnești și să ajungi de acolo până în Herăstrău, de la marginea Bucureștiului, îți ia pe puțin o oră. Aici într-o oră suntem la munte. Am ajuns la munte sau suntem pe Costa Brava unde putem să facem puțin snorkling pe timpul verii. Avem diferite opțiuni, ca să zic așa. Ne place să ieșim și cu caiacul. Practic într-o oră suntem cam în orice punct de interes

IC – Este unul dintre avantajele Barcelonei, că e cumva între mare și munte și da, ai puțin din toate. Cum reușiți să îmbinați în familie povestea asta cu dieta ta? Să-i spunem dieta cu ghilimele pentru că este un regim de viață, de fapt. Gătiți diferențiat, mănâncă și ceilalți ce mănânci tu?

AM – De regulă eu sunt e cea care se adaptează și avem și momente în care gătim diferențiat, pentru că așa cum menționăm, eu fac batch cooking. Dar, nu fac numai pentru mine, mai fac și pentru pentru ei câte ceva.

Pe de altă parte soțul mă ajută foarte mult în sensul că programul meu e neobișnuit, și cum ziceai și tu, de multe ori mi-e foarte greu să pregătesc cina, pentru că trebuie să menționez că în Spania copiii stau la școală până la ora 5:00, drept pentru care poate mănâncă prânzul acolo și atunci prânzul nu este o problemă. În schimb cina este și cum ne place foarte mult să luăm cina în familie, la noi nu există ca fiecare să ia cina separat și ne place să luăm cina în familie. Dacă este să se pregătească ceva pentru cina din seara respectivă, soțul meu ajută foarte mult și prepară el.

IC – Un soț minunat sau să zicem un soț normal. Pentru că, la finalul zilei, așa trebuie să fie. Nu? Dacă doi muncesc, că doi muncesc în fiecare zi, doi trebuie să muncească și în gospodărie, nu numai doamnele. Am să abordez și subiectul sărbătorilor. Cum e de exemplu de Crăciun sau… nu știu dacă toată lumea știe: În Spania sărbătorile să zicem că nu coincid perfect cu cele românești. Pentru un spaniol Crăciunul e o sărbătoare de mână a doua. Ei au o sărbătoare numită Regi cam în aceeași perioadă. Paștele de multe ori, de cele mai multe ori, nu cade împreună cu cel ortodox și atunci cumva ești… te simți puțin izolat, puțin stingher, că ai niște sărbători pe care, na, restul lumii nu le sărbătorește. Faceți în perioada Crăciunului sau Paștelui românesc mâncărurile tradiționale, cum sărbătoriți sau v-ați adaptat la obiceiurile spaniole?

AM – Trebuie să recunosc jumate-jumate, pentru că de Paște și de Crăciun cozonacul nu lipsește, îl fac eu în casă.

IC – Cu făina de aici te descurci?

AM – E mai greu, am avut niște eșecuri datorită făinii și știi foarte bine că ai văzut chiar recent.

IC – Toți avem problema asta aici, de asta am întrebat.

AM – Dar de Paște și de Crăciun cozonacul nu ne lipsește. De Paște de asemenea facem ouă. În schimb toate celelalte sărbători încercăm să le adaptăm. Atât soțul, cât și fetița, sunt fani sarmale. Eh, aici este o altă problemă. Norocul e că există magazine românești pe undeva pe aici și nu chiar în zonă, dar aproape și putem să mergem să ne facem aprovizionarea de varză murată pentru sarmale, dar recunosc că nu le fac eu și ne ajută mamele când de sărbători.

IC – Când vin întăriri

AM – Da. Le rog să facă sarmale și mai fac și suplimentar și le pun la congelator, drept pentru care și de Paști și de Crăciun avem sarmale, sarmalele nu trebuie să lipsească, nici cozonacul

IC – În rest, faceți și roscon de reyes?

AM – Nu, rospon nu facem, dar cumpărăm pentru că bineînțeles trebuie să descoperim micuța figurină care se ascunde întotdeauna în roscon. Coca de San Juan nu luăm, dar ne plac panets. Sunt niște fursecuri specifice Cataloniei, pentru Ziua Morților, Sunt făcute din făină din de migdale. Și pe masă (de sărbători) nu lipsește niciodată nici jamonul nici fuetul. Care fuet este, nici nu știu cum să explic…

IC – Ceva cam ca un salam de Sibiu, dar mai puțin gras.

AM – Să spunem ceva de genul, da,

IC – Dar simți așa, că există anumite ingrediente pe care le-ai înlocuit, să zicem, le foloseai în România și aici te-ai adaptat la ingredientele locale, nu știu, mă gândesc… De pildă, în România se folosește ulei de floarea soarelui. Aici localnicii folosesc numai ulei de măsline atunci când gătesc sau în salate. Genul ăsta de de lucruri pe care le-ai fi putut schimba. Te-ai adaptat la la bucătăria locală din punctul ăsta de vedere sau ai rămas cumva fidelă gusturilor de acasă?

AM – Uleiul de măsline cred că începusem să-l folosesc de acasă, însă nu la înălțimea la care îl folosesc acuma. Acum pun uleiul de măsline în orice, inclusiv la omletă. Deci cred că este singura schimbare așa majoră pe care am făcut-o, pentru că altele nu găsesc. Într-adevăr ce am adoptat, am adoptat foarte mult năutul și lintea, care sunt foarte important în dieta mediteraneeană, ceva echivalent fasolei de la noi. Și le-am adoptat foarte multe și pe lângă fasole folosesc linte, folosesc năut, iar ce am adoptat și îmi place foarte mult și în sezon aș munca săptămânal sau chiar în fiecare zi, dacă aș putea, e anghinarea. Îmi place foarte mult la cuptor.

IC – Da, care este și un produs cam de kilometru zero aici, pentru că este o zonă unde se găsesc foarte multe culturi

AM- Așa ca ingrediente cu care fac mâncarea, cred că nu lipsește nimic din ce aveam acasă.

IC – Și leușteanul, mărarul?

AM – Aici ai dreptate. Leuștanul, da, mărarul să știi că îl găsesc. Avem un supermarket, ca să zic așa, de kilometru zero și dacă te duci în anumite perioade îl găsești proaspăt. De altfel m-am bucurat prima oară când l-am găsit, dar leușteanul da, trebuie să recunosc. Leușteanul nu-l găsesc.

IC – Asta voiam să întreb, ce rămâne dintr-o ciorba românească, dacă n-are leuștean și borș.

AM – Aia e, o rog, pe mama să-mi trimită, iar cu borșul trebuie să recunosc că nu-i duc dorul și nici lipsa nu i-o simt. Nu prea suntem noi cu ciorbele tradiționale. Știu că în România ciorbele sunt adiționale, nicio masă fără ciorbă, cum era pe vremuri, nicio masă fără pește, însă noi nu prea am fost și nici nu suntem cu cu ciorbele, dar am întotdeauna rezerva de leuștean trimisă de mama din România.

IC – Deci când e rezervă de leuștean e ciorbă, dacă nu,  o supică mai apropiată de gustul local. Mulțumim frumos, Andreea și spor la stilul de viață, să-l păstrezi la fel de sănătos.

Transcriere realizată cu VATIS TECH.