După expirarea, la 15 septembrie, a interdicției de import pentru câteva mărfuri agricole din Ucraina pe teritoriul României, Poloniei, Bulgariei, Ungariei și Slovaciei, trei țări: Polonia, Ungaria și Slovacia au decis să mențină în mod unilateral interdicția respectivă, în timp ce Bulgaria a permis importul, iar România este încă în expectativă, existând presiuni mari din partea marilor asociații ale fermierilor ca Bucureștiul să urmeze exemplul celorlalte trei capitale.
Este România, realmente, în aceeași situație ca Polonia, Ungaria și Slovacia? O analiză a datelor furnizate de Comisia Europeană indică o configurație diferită a raportului dintre producție, exporturi și importuri. Mă opresc asupra grâului comun.
Polonia
Anul trecut, Polonia a obținut o recoltă de aproximativ 13.380.000 de tone de grâu comun. O producție record, pentru ultimii 20 de ani. Exportul pe piețele terțe a fost de 3.673.015 tone. Adică, 27,45% din producție. Astfel, cea mai mare parte a recoltei este folosită în țară, pe piața internă. În același timp, Polonia a importat, în total, 865.314 tone ( 864.982 t, din Ucraina ), ceea ce reprezintă 6,46% din producție. Prețul per tonă, la export, a fost, în medie de 310 euro, cu un vârf în iulie 2022: 380 euro/t, și un minim de 250 euro/t, în iunie 2023. Prețul la import a fost, în medie, de 230 euro/tonă, cu un vârf în iulie 2022, de 230 euro/t, și un minim de 200 euro/tonă, în mai 2023. Deci o diferență în medie de 80 de euro/tonă, între grâul importat și cel exportat.
Ungaria
Producția de grâu comun în țara vecină a fost, anul trecut, de 4.050.000 tone. Ungaria a exportat ( pe piețele terțe ), 105.951 tone. Adică, un procent de 2,61%. HU nu este, prin urmare, un jucător pe piața internațională a grâului comun. Aproape tot ce produce utilizează pe piața internă. Anul trecut, importul de grâu comun a fost de 253.191 tone ( 248.091 t, din Ucraina). Cantitatea importată reprezintă 6,25% din producție. HU a exportat ( pe piețele terțe ), cu o medie de 350 euro/tonă: un vârf de 410 euro/t, în septembrie 2022, și un minim de 270 euro/t, în mai 2023. Prețul grâului de import a fost, în medie, de 270 euro/tonă, cu un vârf de 290 euro/t, în iulie 2022, și un minim de 230 euro/tonă, în 230 de euro/tonă, în iunie 2023. O diferență de 80 euro/tonă, între export și import, prețuri medii.
Slovacia
Producția de grâu comun a fost în 2022 de 1.620.000 de tone. Exportul: 30.884 tone ( 1,90% din producție ), nesemnificative. Importul: 98.296 tone ( 98.291 t, din Ucraina ), 6,06% din producție! Grâul slovac a fost vândut în medie cu 460 euro/t, vârful fiind de 560 euro/tonă, în mai 2023, și minimul de 400 euro/tonă, în septembrie 2022. Prețul mediu al grâului din import a fost de 260 euro/t, cu un maxim de 310 euro/tonă, în august 2022, și un minim de 180 euro/t, în aprilie 2023. Diferență de 200 de euro/t, între export și import, prețuri medii.
Să vedem acum situația în Bulgaria și România.
Bulgaria
Producție de 6.170.000 tone Export: 3.002.987 tone, 48,67% din producție. Bulgaria a importat 14.741 t de grâu comun ( 14.111 t, din Ucraina ), procentul fiind de 0,48%, din producție. Prețul grâului la export a fost, în medie, de 300 euro/t, cu un vârf de 380 euro/t, în septembrie 2022, și un minim de 220 euro/t, în decembrie 2022. Prețul mediu al grâului din import fost tot de 300 euro/t, cu un maxim de 310 euro/t, în august 2022, și un minim de 280 euro/t, în martie 2023. Diferență 0 între import și export, prețuri medii.
România
Producție de 9.150.000 de tone, în 2022. Export pe piețele terțe de 4.998.341 tone, adică 54,62% din producția de grâu românesc merge la export, pe piețele terțe. Importul de grâu comun: 972.114 tone ( 717.428 t, din Ucraina ), 10,62% din producția internă. Prețul mediu de vânzare la export: 310 euro/ t, cu un vârf de 400 euro/tonă, în august 2022, și un minim de 250 euro/t, în iunie 2023. Prețul mediu la import: 260 euro/t, cu un maxim de 290 euro/t, în iulie 2022, și un minim de 180 euro/t, în iunie 2023. Diferență de 50 euro/t, import față de export, prețuri medii anuale.
Concluzii:
România și Bulgaria își orientează producția de grâu comun spre piețele internaționale, cu un procent de 54,62%, în RO, și 48,67%, în BG, în BG, în 2022.
În același timp, PL, HU și SK vând cantități mici și chiar infime pe piețele terțe și folosesc producția pe plan intern. Fermierii polonezi, unguri și slovaci sunt dependenți de piața internă. Importul de grâu comun mai ieftin ( diferențe de 80 de euro, în Polonia și Ungaria, și chir de 200 de euro, în Slovacia ) îi afectează financiar în relația cu clienții lor din țară. Ei se bat pe aceeași piață, pe piața națională, cu furnizorii de grâu comun din afara țării, în special din Ucraina. Totodată, piața internă poate fi suprasaturată când producția internă ( Polonia a obținut anul trecut cea mai mare producție din ultimii 20 de ani ) este cumulată cu importul.
Pe de altă parte, de remarcat că Ungaria a avut, anul trecut, un deficit de producție de peste 1.000.000 de tone. A fost una dintre cele mai mici producții din ultimii 20 de ani. Prin urmare, importul de grâu comun de peste 250.000 de tone a acoperit o parte din acest deficit. Anul acesta, Ungaria este așteptată să obțină peste 5.000.000 de tone de grâu. Interzicerea importurilor, mai ieftine, va avantaja producătorii agricoli unguri, dar ar putea ține sus inflația din sectorul agroalimentar ungar.
Bulgaria a dat liber comerțului cu mărfuri agricole din Ucraina. Țara de la sud de Dunăre este așteptată să obțină o producție de 6.480.000 de tone de grâu comun. Interesată să exporte cel puțin jumătate din recoltă, nu se teme de importul din Ucraina, mai ales că prețul per tonă este același. Totodată, cumpărătorul bulgar nu se îngrijorează de creșterea prețului pâinii. Inflația poate fi controlată.
România este așteptată să aibă o producție de 10.190.000 tone de grâu comun. Cu 1.000.000 de tone mai mult decât anul trecut. Producția de grâu românesc este orientată masiv spre export. Importul de grâu din Ucraina, mai ieftin, nu-i poate afecta într-o oarecare măsură decât pe fermierii care vând unor clienți interni. În același timp, într-o privire mai largă a sectorului economic, importul de mărfuri agricole mai ieftine atenuează inflația și, deci, protejează puterea de cumpărare a cetățenilor. Guvernul trebuie să decidă în interes public, pentru toți cetățenii.
Tona de grâu din import dacă nu concurează tona de grâu autohton pe piața internă o va concura pe piața internațională. Într-o piață globală, o decizie luată la nivel național sau local ar putea avea efecte în plan internațional. Polonezii, ungurii și slovacii nu sunt buni exportatori de grâu comun. Grâul ucrainean pe care îl interzic în țările lor nu-i va concura în afară. Pe români și pe bulgari, care își vând jumătate din recolta națională, grâul pe care l-ar interzice în țară îi va concura afară, în Egipt sau aiurea.
Vestea este că în anul comercial 2023/2024, cererea la nivel mondial depășește oferta. Ucraina și Rusia ar putea avea deficit de producție. La fel și Australia. Prin urmare, va fi cerere de grâu comun pe piața globală.
Să vedem 🙂🇺🇦 amânare pentru 30 de zile. A unei decizii curajoase, in favoarea consumatorului român. Pe de altă parte nu înțeleg, de mai mult timp, ce s-a întâmplat cu “economia de piață”? Parcă totul este pe grupuri de interese care pe care, un carusel – nu de azi, nu de ieri – al însușirii/aproprierii sistemului de distribuție a excepțiilor de la regulile pieței.
Economia de piata este denaturata de subventii. Nu poti concura cu preturi nesubventionate cu cele subventionate direct sau indirect. Noroc cu “preturile” ucrainene ca altfel consumatorii erau aruncati in haul superinflatiei. Daca s-ar fi putut producatorii ar fi vandut graul cu 1000E/t, nu mai vorbesc de alte produse, pentru ca evident si ei vor o casa pe Coasta de Azur, scuzati rautatea.