FOTO: Freepik
Tot mai mulți specialiști în alimentație avertizează asupra riscurilor dietelor restrictive. Aceste regimuri nu promit doar slăbire rapidă. Ele pot afecta relația cu mâncarea și cu propriul corp, arată CNN.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Dietele restrictive sunt definite ca moduri de alimentație care reduc aportul caloric sub nevoile energetice ale organismului. Alteori, ele elimină categorii întregi de alimente sau macronutrienți. Definiția aparține lui Jennifer Rollin, fondatoarea The Eating Disorder Center din Rockville, Maryland. Potrivit acesteia, astfel de diete nu sunt sustenabile. Ele pot duce la carențe nutriționale și pot încuraja episoade de mâncat compulsiv. În timp, pot crea o relație nesănătoasă cu mâncarea. Totuși, nu orice atenție acordată alimentației înseamnă restricție.
Iată trei întrebări pe care să ți le pui, ca îți dai seama dacă faci alegeri pentru sănătate sau dacă ai intrat într-o dietă restrictivă.
Când alimentația devine obsesie
Prima întrebare recomandată de specialiști este simplă. Cât de des te gândești la mâncare? Într-un stil de viață echilibrat, mâncarea își păstrează rolul firesc: hrănește organismul, nu domină gândurile. În dietele restrictive, situația se schimbă. „Oamenii ajung să se gândească obsesiv la ce au mâncat, ce urmează să mănânce și la rușinea resimțită după masă”, explică dieteticianul Natalie Mokari, din Charlotte, Carolina de Nord.
Restricția afectează viața socială, ieșirile devin stresante, mesele nu mai aduc satisfacție. Planificarea alimentelor ajunge să semene cu un job cu normă întreagă. „Devine copleșitor și le răpește bucuria zilnică”, spune Mokari. „Mâncarea nu ar trebui să fie trăită astfel.”
Rigiditate sau flexibilitate
A doua întrebare vizează regulile. Cât de rigide sunt? Există o diferență clară între preferințe alimentare și reguli inflexibile. Jennifer Rollin subliniază că rigiditatea vine adesea la pachet cu vinovăție și rușine.
Sunt situații medicale în care anumite alimente trebuie eliminate complet. Alergiile sunt un exemplu clar. În rest, abordarea echilibrată este esențială. Un exemplu simplu este consumul de brânză. Renunți definitiv sau alegi să reduci cantitatea? Poți adăuga legume, fructe sau nuci alături, fără a transforma alimentul într-un „inamic”. „În loc să te concentrezi pe ce elimini, gândește-te ce poți adăuga”, spune Rollin.
Spațiu pentru plăcere și moderație
A treia întrebare se referă la permisiune. Îți permiți să mănânci puțin din alimentele considerate „interzise”?
Natalie Mokari recomandă regula 80/20. În 80% din timp, alimentația urmărește obiectivele de sănătate. În 20% din timp, există flexibilitate. Această abordare reduce riscul mentalității de tip „totul sau nimic”. Când alimentele sunt strict interzise, dorința pentru ele crește. „Dacă pui prea multe reguli, ajungi să oscilezi între exces și abstinență”, avertizează Mokari. Senzația de pierdere a controlului în fața unor alimente poate fi un semn al restricției excesive. Aceasta poate fi fizică, prin interdicție, sau mentală, prin autocritică.
De la restricție la echilibru
Specialiștii recomandă sprijin profesional, atunci când răspunsul la aceste întrebări nu este cel firesc. Medicul, dieteticianul sau terapeutul pot ajuta la separarea nevoilor reale de presiunile culturii dietelor. Există și abordări medicale care nu se concentrează pe greutate.
Conceptul Health at Every Size promovează sănătatea ca stare globală, nu ca număr pe cântar. În unele cazuri, soluția este chiar permisiunea. Jennifer Rollin compară situația cu lipsa hârtiei igienice din pandemie. Când accesul pare limitat, dorința crește. Scopul este eliminarea fricii din jurul alimentelor, iar alegerile ar trebui să pornească din nevoile corpului, nu din teama de restricție.
Există, totuși, excepții medicale clare. Alergiile sau afecțiunile severe impun eliminarea unor alimente. În aceste situații, recomandările medicului rămân esențiale.
