Sursa foto: Pixabay / Anatolii Popov Tolik Site-ul italian Agrodolce, dedicat culturii culinare, a publicat joi un amplu articol despre cozonacul românesc.
„Arată ca un amestec între un buștean de Crăciun și o prăjitură cu prune, tipică italiană. Dar este de fapt cozonac, o prăjitură românească specială pentru perioada Crăciunului. Cu o istorie și origini foarte vechi, există de fapt mai multe versiuni și rețete, multe dintre ele fiind transmise din generație în generație.
Există numeroase rețete și variante, atât de multe, încât fiecare familie o transmite din generație în generație pe a sa. În general, însă, este o prăjitură făcută din făină, zahăr, ouă, unt (sau ulei de floarea-soarelui sau de măsline), lapte, nuci, vanilie și cacao”, se precizează pe site.
„Să începem cu istoria și originile cozonacului. Acesta este o prăjitură cu drojdie, făcută din aluat împletit, umplută cu cacao și fructe uscate, tipică tradiției gastronomice românești. Se consumă adesea în timpul sărbătorilor de Paște și de Crăciun.
Se servește în timpul sărbătorilor și însăși prepararea sa face parte din ritualurile acestor festivități. Istoria ne spune că este o prăjitură aducătoare de noroc, un simbol al sociabilității și al convivialității, precum și al familiei și al împărțirii.
Forma sa este foarte particulară: acest tip de “panettone” românesc este făcut dintr-un rulou cu două capete care sunt răsucite în spirală, astfel încât să creeze un fel de împletitură. Cu toate acestea, este copt în forme de plum cake, astfel încât capătă aspectul acestuia din urmă.
Există atât de multe variante și rețete. Cel mai probabil, cele originale conțineau mai puține ingrediente, în timp ce în zilele noastre tindem să o îmbogățim cu noi gusturi și arome”, mai scrie site-ul.
Rețeta de cozonac descrisă de italieni:
făină: 500 g
zahăr: 100 g
lapte integral: 125 ml (dacă folosiți lapte fără lactoză, nu uitați că acesta tinde să fie puțin mai dulce, așa că poate reduceți cantitatea de zahăr)
ulei de măsline extravirgin: 100 ml (dacă preferați, puteți înlocui uleiul cu unt. Făcând o conversie rapidă, având în vedere că 100 ml de ulei de măsline corespund la aproximativ 90 de grame și că 96 de grame de ulei corespund la 120 de grame de unt, să spunem că s-ar putea să aveți nevoie de aproximativ 110-115 grame de unt)
ouă: 2
drojdie proaspătă de bere: 20 g
rom: 1 shot
sare: 1 vârf de cuțit
Acestea, însă, sunt ingredientele pentru umplutură:
nuci: 125 g (sau alte fructe uscate)
zahăr: 75 g
pudră de cacao amară: 10 g
lapte integral: 50 ml
Acum nu mai rămâne decât să vă suflecați mânecile, să închideți bine ușile și ferestrele și să treceți la treabă (motivul îl veți găsi în sfaturile de pregătire).
Luați un castron destul de mare și turnați făina, apoi puneți în centru drojdia dizolvată cu o linguriță de zahăr, ouăle bătute, un praf de sare, zahărul și romul.
Se frământă bine aluatul și se adaugă încet laptele călduț, încercând să se încorporeze toată făina.
Acum frământați aluatul adăugând uleiul (sau untul topit, dacă preferați) puțin câte puțin, astfel încât amestecul să fie moale și elastic.
Odată ce ați obținut consistența dorită, acoperiți-l cu o cârpă curată și lăsați-l să crească într-un loc cald timp de cel puțin două ore.
În acest timp, nu veți sta degeaba, pentru că va trebui să pregătiți umplutura. Amestecați nucile (sau alte fructe uscate, după gust) cu zahărul, cacaua și laptele, încălzind totul la o temperatură scăzută. Va trebui să amestecați până când veți obține un amestec cremos.
După ce aluatul a crescut pentru timpul necesar, trebuie să îl împărțiți în două sau trei părți. Totul depinde dacă vreți să aveți mai multe straturi de umplutură sau dacă vreți să îi dați forma clasică de împletitură răsucită.
Se ia o formă de tort de prune (unsă corespunzător cu unt) și se pun straturile de aluat alternând cu umplutura. Se lasă totul să crească din nou într-un loc cald pentru încă o oră.
Abia apoi îl puteți coace în cuptorul preîncălzit la 175°C timp de 50 de minute. Cu ajutorul unei scobitori, verificați coacerea: dacă înțepați prăjitura și aceasta iese curată, atunci prăjitura este coaptă.
Acum se lasă să se răcească în formă timp de câteva minute, iar la final se scoate din formă și se servește când este complet rece. Și este gata.
Acest aluat si anume aluatul dospit ,din cate stiu eu a fost inventat de egipteni prima oara asa ca nu italieni si nici alte natii nu la-u descoperit ci a fost preluat ,de la egipteni,practic nici panetonele nu este suta la suta italian si nici cozonacul romanesc sunt retete adaptate de diverse natii si transformate an brenduri de tara.