foto: istockphoto.com
Încep să își facă timid apariția pe rafturile de legume și fructe proapete în anotimpul rece în toate lanțurile de retail, iar dacă nu dăm de ele proaspete le putem găsi, aproape sigur, congelate. Greens, în limbaj internațional. În limba română nu avem încă un cuvânt care să denumească această categorie cu precizie – le spunem fie legume cu frunze verzi, fie zarzavaturi.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Pentru că legumele cu frunze verzi nu înseamnă doar spanac, ștevie, urzici, știr, lobodă și leurdă și nu scrie nicărieri că se mănâncă doar primăvara. Există foarte multe legume cu frunze verzi care se consumă iarna pentru că reprezintă culturi de iarnă, de anotimp rece. Chiar dacă sunt de seră, au nevoie de cantități modeste de energie pentru a fi încălzite. Un compromis acceptabil pentru a reduce consumul de carne și a acorda o mai mare șansă alimentelor vegetale în perioada anotimpului rece.
În ciuda denumirilor lor care pot părea exotice, inclusiv pentru că au fost preluate de piață cu numele lor exprimate în engleză, cele mai multe dintre ele sunt alimente foarte vechi, unele chiar străvechi. Ar fi o temă de cercetare pentru sociologi cum de nu au pătruns mai devreme în gastronomia românească.
În afară de multiplele mixuri din varietăți de salată verde, iată mai jos cele mai consumate legume cu frunze verzi de iarnă.
Mangold sau swiss chard
Este o legumă cu frunze verzi închise la culoare, cu nervuri și tulpini groase: dacă sunt prea groase de elimină, dacă sunt mai fragede, se consumă. Cunoscută științific sub denumirea de Beta vulgaris, face parte din familia Amaranthaceelor. Precum știrul pe care îl puneau bunicile noastre în ciorbă, sau mai cosmopolitul amarant, de la care se folosesc boabele pe post de pseudocereală.
Frunzele de mangold se pot sota direct în tigaie ca și garnitură sau se pot adăuga în supe și salate. De exemplu, se combină foarte bine iarna cu oricare dintre leguminoase, fasole, linte, năut, mazăre, dar și cu cartofi sau dovleac.
Dar merg foarte bine și între felii de pâine sau în lipii, alături de alte ingrediente pe care le adăugăm de regulă într-un sandviș.
Reprezintă o bună sursă de magneziu, potasiu și fibre, motiv pentru care ajută digestia și sănătatea inimii.
Cicoare
Există mai multe varietăți de cicoare cultivată, Cichorium intybus L., aparținând toate familiei Asteraceelor. Sunt frunze lungi și verzi, cu extremitatea exterioară în zig zag. Au gust ușor amar, dar tocmai din acest motiv sunt un concentrat de proprietăți nutriționale: stimulează digestia, sunt bogate în fibre și antioxidanți și au efect detoxifiant.
Există multe varietăți de cicoare, iar una dintre ele este mai cunoscuta radicchio, cu frunze roșiatic spre violet, care se combină extraordinar de bine cu brânzeturi cu gust decis, cu care face un interesant contrast.
Au nevoie de puține minute pentru a le găti, uneori fiind preferabil să blanșăm rapid frunzele înainte de orice, pentru a elimina o parte din gustul amărui. Dacă sunt mai fragede, sunt mai puțin amărui și nu mai e nevoie.
În afară de a le adăuga în salate, supe sau mâncăruri scăzute, le mai putem folosi, în combinație cu brânzeuri sau ou, pentru tarte sărate. Se pot și sota și adăuga peste paste sau servi ca garnitură.
Varză chinezească (Pak Choi)
Săracă în calorii dar bogată în vitaminele A și C, este un aliment util pentru sănătatea pielii și care stimulează imunitatea.
Pak Choi – se găsește deja mai peste tot în principalele supermarketuri – se poate sota rapid în wok, în stil asiatic, dar merge foarte bine și în supele tip ramen. De asemenea, asiaticii consumă această legumă verde și gătită rapid la vapori, condimentată cu puțin sos de soia.
Rucola
Este deja foarte cunoscută, cea de pe piața românească fiind în general importată din Italia, țara care a consacrat-o și a făcut din rucola o vedetă mondială. Nu e nici iute, nici dulce, nici sărată, nici amară, nici acidă, dar are câte puțin din toate și este de multe ori exact ceea ce trebuie pentru a adăuga gust și savoare.
Dar dincolo de gustul său cu totul special, este bogată în vitamina C, stimulează apetitul și imunitatea. Spre deosebire de celelalte, se consumă crudă: în salate, sanvișuri și lipii sau adăugată peste pizza sau carne la final. Foarte interesant este și sosul pesto de rucola, cu ulei și lămâie.
