Experimente de duminică. Muștarul făcut în casă, din boabele pe care le găsim peste tot, este cu totul diferit de cel cumpărat. Personalizabil, picant dar mult mai fresh, cu o textură neuniformă, fără grăsimi și aditivi chimici

E aproape un reflex necondiționat, iei muștarul de pe raft și îl pui în coș. Un gest aparent firesc pentru că, cine știe de ce, pare că e singura posibilitate, că doar borcanul din comerț poate conține în el acel elixir de nelipsit în anumite momente.

În realitate, orice produs pe care îl crează industria l-a creat întâi cineva la scară mică, și la fel este și cazul muștarului. Ceea ce înseamnă că se poate și prepara cu propriile mâini, nu doar cumpăra. Ceea ce deschide calea către încercări, experimente, probe mai mult sau mai puțin reușite, detalii care schimbă totul. Tenacitatea care ne șoptește să facem o variantă mai bună data viitoare.

Pentru a prepara un muștar pe cinste e nevoie de foarte puține ingrediente. Pe lângă semințele de muștar, pe care le găsim peste tot în zona cu condimente, mai e nevoie de oțet de vin alb, sare, ulei, zahăr și apă. E doar necesar să pregătim din timp ingredientele, pentru ca atunci când ne apucăm să fie totul predispus pentru etapa finală. Și nu e nevoie decât de un mixer sau un blender.

Ingrediente pentru un borcan mediu de muștar

100 g semințe de muștar, la plic

30 g zahăr brun

80 ml oțet de mere

80 ml apă

ulei de măsline, după gust

sare fină, după gust

curcuma, circa 1 vârf de cuțit

Procedeu

Transferăm oțetul într-un vas, ideal de sticlă sau de metal, pentru că nu riscăm să transferăm în preparatul final și ceva microplastic. Preferabil să fie, oricum, transparent.

foto: g4food.ro

Lăsăm toate semințele de muștar la înmuiat în oțetul de mere timp de cel puțin 12 ore, la frigider.

foto: g4food.ro

Dizolvăm zahărul și un praf de sare în apă și turnăm lichidul în vasul blenderlui, peste care adăugăm semințele de muștare care între timp au absorbit tot oțetul și s-au hidratat bine.

Alternativ, putem folosi un mixer vertical pe care îl acționăm în același vas în care am ținut semințele, adăugând și apa cu cele sarea și zahărul dizolvate în ea. Eu personal prefer mereu mixerul vertical, dacă nu e musai cu blenderul.

Mixăm până obținem un sos omogen, turnând uleiul în fir subțire pentru a regla consistența. E posibil ca în funcție de gradul de absorbție al semințelor de muștar să fie nevoie de mai multă apă. Trebuie fiartă și răcită, adică sterilizată, nu direct de la robinet, pentru a nu risca să introducem bacterii care ar putea face muștarul să fermenteze.

E nevoie de câteva minute bune, eventual cu pauză, pentru a obține sosul de consistența dorită.

foto: g4food.ro

Câteva note de final și mici observații

Aceasta este varianta de bază, muștarul clasic picant. Variind cantitatea de zahăr, putem obține o versiune mai dulceagă. Însă posibilitățile pot merge mult dincolo de cele două formule cunoscute.

Variantele gourmet de muștar sunt multe: cu mix de ierburi aromatice proaspete, cu sfeclă roșie, cu ardei iute, cu gutuie, cu aromă de soc prospăt, cu miere de salcâm, cu puțin usturoi, cu mix de arome de citrice etc.

În realitate, muștarul este un sos mult mai rafinat decât o lasă să se înțeleagă versiunile industriale din comerț, fiind de regulă folosit în multe combinații, mult dincolo de mici sau hotdog.

Un muștar de calitate poate intra într-un dressing pentru salată și poate însoți multe preparate de carne sau pește, în funcție de intensitate și buchetul său aromatic.

Mai e de facut precizarea că muștarul din imaginile de mai sus a fost obținută din cantități duble față de cele propuse. La fel cum foarte bine se poate experimenta și cu jumătate din cantități, ca prim experiment.