Sursa foto: G4Food
Atunci când ne hotărâm să slăbim, în special dacă nu e prima dată când vrem să facem asta, vrem să scăpăm cât mai rapid de kilogramele în plus și suntem tentați să alegem măsuri extreme prin care să le dăm jos.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Multe persoane cred că mai puțină mâncare înseamnă mai puține kilograme. Sună logic la prima vedere, dar realitatea e mult mai complexă. Înfometarea nu doar că nu ajută pe termen lung, dar poate chiar să îți blocheze progresul și să îți afecteze sănătatea. În plus, gândește-te dacă ai putea să faci asta toată viața sau cea mai mare parte din ea. Cu siguranță că nu. Să îți fie foame este un sentiment foarte neplăcut. Zi de zi avem de-a face cu atât de multe lucruri care ne mănâncă din răbdare și buna dispoziție, mâncarea are rolul de a ne ridica starea de spirit de cele mai multe ori și nu ne dorim să ne frustreze și mai tare.
Mitul 1: „Dacă nu mănânc, slăbesc mai repede”
La început poate părea adevărat, corpul consumă din rezerve, dar nu doar din grăsime, ci și din masă musculară. Pe termen lung, metabolismul încetinește, arzi mai puține calorii și slăbitul devine din ce în ce mai greu.
Slăbitul nu este același lucru cu scăderea cifrei de pe cântar. Să slăbești înseamnă să dai jos din grăsime și nu din masă musculară sau din apă. Slăbitul nu este același lucru cu diureza crescută prin ceaiuri sau pastile.
Este normal ca la început această strategie să funcționeze, dar apoi o să ajungi la un platou foarte chinuitor în care, oricât de puțin ai mânca, corpul nu mai arde grăsime pentru că de fapt este înfometat.
Mitul 2: „E normal să simt foame tot timpul într-o dietă”
Foamea constantă e un semnal că organismul tău nu primește suficientă energie sau nutrienți. O alimentație echilibrată, bogată în proteine, fibre și grăsimi sănătoase, îți oferă sațietate și îți face drumul mai ușor. Dieta nu ar trebui să fie o pedeapsă, ci un mod de a-ți hrăni corpul mai bine. Slăbitul nu înseamnă foame permanentă, ci să îți simți stomacul mai ușor. Sunt lucruri diferite.
Realitatea: Corpul are nevoie de combustibil ca să slăbească sănătos și tu să îți desfășori în continuare activitatea. Un plan alimentar echilibrat, cu mese regulate, menține glicemia stabilă, îți oferă energie pentru mișcare și îți sprijină hormonii care reglează foamea și sațietatea (leptina, grelina, insulina).
Exemple de alegeri care susțin slăbitul fără înfometare:
- mic dejun cu proteine (ouă, iaurt grecesc, brânză cottage, somon, șuncă slabă, smoothie proteic)
- gustări mici dar consistente (fruct + nuci, baton proteic, hummus cu legume, ou fiert)
- prânzuri și cine luate la aproximativ aceleași ore: somon cu legume, pulpe de pui cu orez basmati și legume, supă cremă de linte, supă cremă de legume cu iaurt grecesc și un pumn de crutoane etc.
- prânz și cină cu proteine slabe (pește, curcan, ouă), multe legume și o porție moderată de carbohidrați buni (orez integral, cartofi dulci, quinoa).
Beneficiile unei abordări fără înfometare:
- slăbire mai lentă, dar stabilă, fără efect yo-yo, este un slăbit pe care îl poți menține ca stil de viață a la long
- energie constantă pentru activitățile zilnice, fără dureri mari de cap, stări de leșin, dereglări ale menstruației etc.
- menținerea masei musculare și a metabolismului activ
- puteți să vă păstrați nivelul de mișcare pe care îl aveați înainte sau să practicați un sport în timp ce slăbiți
- vă puteți bucura de felurile voastre de mâncare preferate, de o masă în oraș, de o aniversare. Mâncarea este și activitate cu rol social, nu doar fiziologic.
- o relație mai sănătoasă cu mâncarea. Mâncând în parametrii sănătoși în cea mai mare parte a timpului, îi puteți educa și pe cei mici să facă la fel și le imprimați încă de acasă obiceiuri ce îi vor ajuta mai târziu în viață să rămână pe aceeași traiectorie sănătoasă.
Știu că vrem să scăpăm cât mai repede de ceva ce nu ne place, dar de multe ori drumurile lungi și uneori chinuitoare ne învață cele mai multe lucruri despre noi, slăbiciunile noastre și direcția de urmat pe viitor.
