Analiză: În cadrul actualei politici agricole comune, carnea primește de sute de ori mai multe fonduri decât leguminoasele, contrar obiectivelor declarate privind politicile verzi

Potrivit unui raport recent al organizației Foodrise, bazat pe un studiu al Universității din Leiden Olanda, Politica Agricolă Comună (PAC) a Uniunii Europene continuă să finanțeze în mod disproporționat producția animală, chiar dacă Uniunea își propune obiective „verzi” pentru climă și sănătate, informează publicația Il Fatto Alimentare.

Datele relative la anul 2020 arată o diferență clară: pentru fiecare euro acordat culturilor de leguminoase, cum ar fi lintea și fasolea, au fost acordate 580 de euro pentru producția de carne de vită și miel. Iar această disproporție nu se limitează doar la acestea: carnea de porc a primit de 240 de ori mai multe subvenții decât leguminoasele, iar sectorul laptelui și produselor lactate a primit de 554 de ori mai multe fonduri în comparație cu fructele oleaginoase și semințele.

În termeni absoluti, în 2020 sectorul cărnii și lactatelor a primit 39 de miliarde de euro, în timp ce fructele oleaginoase și legumele au primit doar 3,6 miliarde, iar cerealele au primit 2,4 miliarde.

Paradoxul PAC

Problema principală, arată raportul, este modul în care sunt alocate fondurile PAC. Majoritatea subvențiilor sunt distribuite în funcție de suprafața agricolă, nu pe baza unor obiective strategice sau de mediu. Deoarece producția de carne și lactate necesită suprafețe mari de teren, inclusiv pentru culturile de furaje, sectorul zootehnic atrage cea mai mare parte a fondurilor.

Martin Bowman, autor al raportului, descrie ca fiind „scandalos” faptul că bani publici sunt folosiți pentru a susține o industrie cu emisii mari de gaze cu efect de seră, în timp ce comunitatea științifică internațională solicită urgent o tranziție către diete pe bază vegetală, atât din motive de sănătate publică, cât și de mediu.

Raportul subliniază că aceste subvenții ignoră costurile sociale ascunse, precum poluarea apei și impactul asupra sănătății asociat dietelor bogate în proteine animale. Chiar dacă în 2024 s-a lansat un „dialog strategic” la nivel european care recunoaște consumul excesiv de carne, structura plăților PAC nu s-a schimbat semnificativ.

Puterea lobby-urilor

Sectorul zootehnic beneficiază nu doar de sprijin economic, ci și de o tutela politică puternică. Un exemplu menționat în document este votul recent al Parlamentului UE pentru a limita utilizarea unor nume tradiționale (precum „bucată de friptură” sau „hamburger”) pentru produsele vegetale, considerat de critici o tentativă de a frâna ascensiunea proteinelor alternative de origine vegetală.

Donal Murphy-Bokern, cercetător în științe agricole, este categoric: „Avem nevoie de o politică agroalimentară care să integreze explicit obiectivele de mediu și de sănătate publică în modul în care sunt sprijiniți fermierii.”

Până atunci, contribuabilul european va continua să finanțeze, în mod paradoxal, tocmai modelul de producție pe care Europa spune că dorește să îl depășească.