foto: freepik.com
Iaurtul grecesc este, de obicei, mai gros, mai acru și mai bogat în proteine decât iaurtul obișnuit. Ambele conțin probiotice, au în comun multe alte beneficii pentru sănătate și pot fi consumate la toate mesele. Însă cel grecesc, foarte popular în ultimii ani, conține mai puțină lactoză.
Atât iaurtul grecesc, cât și cel obișnuit sunt pline de nutrienți de înaltă calitate și oferă multiple beneficii pentru sănătate, scrie healthline.com.
Iaurtul obișnuit și cel grecesc sunt produse lactate fermentate, alături de smântână fermentată, lapte bătut și chefir.
Produsele lactate fermentate sunt obținute prin transformarea lactozei — zahărul care apare în mod natural în lapte — în acid lactic, folosind anumite culturi de bacterii.
În realitate, ambele sunt făcute din aceleași ingrediente principale — lapte proaspăt, plus Streptococcus thermophilus și Lactobacillus bulgaricus ca și alte culturi bacteriene (lactobacili). Însă gustul și nutrienții din conținut lor diferă în funcție de modul în care sunt făcute.
Iaurtul obișnuit
Iaurtul obișnuit se prepară prin încălzirea laptelui, adăugarea de bacterii și lăsarea acestuia la fermentat până ajunge la un pH acid de aproximativ 4,5. După ce se răcește, pot fi adăugate alte ingrediente, cum ar fi fructele, uneori și zahăr.
Produsul final are o consistență fină, dar poate varia ca și consistență. Majoritatea iaurturilor sunt fie de băut, fie pot fi mâncate cu lingura.
Datorită naturii sale acide, iaurtul simplu poate avea un gust ușor acru. Totuși, este în general mai dulce decât iaurtul grecesc.
Iaurtul grecesc
Iaurtul grecesc, cunoscut și sub numele de iaurt strecurat, se obține prin eliminarea zerului și a altor lichide din iaurtul obișnuit.
Deoarece procesul de strecurare reduce volumul total, iaurtul grecesc necesită mult mai mult lapte decât iaurtul obișnuit pentru aceeași cantitate de produs final, este mai concentrat.
În mod tradițional, iaurtul este strecurat în saci de pânză de până la trei ori până când ajunge la textura dorită. Metodele moderne de producție utilizează centrifuge pentru a obține același efect.
Unele companii pot folosi agenți de îngroșare sau alte ingrediente uscate, caz în care produsul final este denumit iaurt fortificat sau iaurt în stil grecesc.
Diferențe
Pentru că cea mai mare parte a lichidului este îndepărtată, iaurtul grecesc este mult mai gros și mai acru decât iaurtul obișnuit. De asemenea, este în general mai scump, deoarece necesită mai mult lapte.
De asemenea, iaurtul grecesc conține un procentaj mult mai mic de lactoză și, prin urmare, poate fi consumat, într-o anumită măsură, și de cei care sunt care suferă de intoleranță în forme mai ușoare. Prin urmare, este mai ușor de digerat.
În linii mari, la 100 g de produs, iaurtul conține circa 4,3 g de lactoză, aproape dublu față de iaurtul grecesc, care are doar 2 g. Iaurtul cu cea mai mare cantitate de lactoză este cel produs din lapte de capră, aproximativ 5 g.
Fiind mai concentrat, iaurtul grecesc eliberează și mai multe calorii la 100 g produs: 179, față de doar 154, în cazul celui obișnuit, nedegresate. Conține, ca și procent general, mai puțini carbohidrați, aproape la jumătate, în comparație cu cel obișnuit, dar are un nivel proteic aproape dublu.
