FOTO: Colaj G4Food
Toate cele trei tipuri de piper – piperul negru, alb și verde – provin de la Piper nigrum, o liană perenă originară din India, cultivată acum în multe regiuni tropicale. Planta produce fructe mici, rotunde, cunoscute drept boabe de piper.
Diferențele apar prin recoltare și procesare
-
Piperul verde
- Este recoltat atunci când fructele sunt încă necoapte și verzi.
- Pentru a-și păstra culoarea, boabele sunt fie uscate rapid (prin liofilizare sau deshidratare), fie conservate în saramură sau oțet.
- Are o aromă mai proaspătă, ușor ierboasă și mai puțin picantă decât piperul negru.
-
Piperul negru
- Se recoltează atunci când boabele sunt aproape mature, dar încă verzi sau roșu-gălbui.
- După recoltare, sunt uscate la soare, iar coaja se încrețește și capătă culoarea neagră caracteristică.
- Este cel mai folosit tip, cu o aromă intensă, picantă și ușor afumată.
-
Piperul alb
- Este obținut din boabele complet coapte (roșii).
- Coaja exterioară este îndepărtată (prin înmuiere și frecare sau prin fermentare), rămânând doar sâmburele interior.
- Are o aromă mai fină și mai subtilă, dar picantă, fiind preferat în sosuri deschise la culoare, pentru a nu lăsa puncte negre.
Valoare culinară și utilizări
- Piperul negru: potrivit pentru aproape orice fel de mâncare, de la carne și legume la supe.
- Piperul verde: ideal pentru sosuri cremoase, fripturi de vită sau mâncăruri cu pește.
- Piperul alb: des folosit în bucătăria asiatică și în preparate precum sosul alb, supele creme sau piureurile.
Curiozități
- În Antichitate, piperul era atât de prețuit încât era folosit ca monedă de schimb.
- Este unul dintre condimentele care a stat la baza marilor expediții geografice, pentru că europenii doreau acces direct la sursele din Asia.
