Încă din adolescență am fost preocupată de un stil de viață sănătos și de efectele pe care alimentele pe care le consumăm le au asupra stării noastre fizice și psihice. Am cochetat cu multe dintre trendurile în materie de diete, însă a fost o zonă de care nu am vrut să mă apropii. Citeam nenumărate articole despre multele beneficii ale alimentelor fermentate asupra microbiomului, și, implicit, asupra sănătății noastre, însă simțeam că nu sunt încă pregătită și pentru asta. Evitam să mă apropii de alimentele fermentate și asta pentru că nu mi-au plăcut niciodată murăturile.
Cum suplimentele de calitate cu probiotice sunt destul de scumpe și cum știu că elementele nutritive sunt mult mai bine absorbite din alimentul integral decât din suplimentele în capsulă, la începutul acestui an mi-am pus intenția să încep să îmi prepar acasă alimente fermentate. Cât de greu putea fi? Toate mamele și bunicile noastre făceau asta. Însă doar amintirea operațiunii de pregătire a verzei murate îmi făcea rău. Clar, murăturile nu sunt de mine! Dar, tot citind despre alimente fermentate, am aflat că domeniul nu se rezumă doar la murături. Din păcate, nu consum nici lactate, nici gluten, așa că iaurtul sau borșul de casă, alimente care îmi plac, ies de pe listă. Atunci atenția mi s-a oprit pe kombucha, o băutură pe care nu am consumat-o niciodată, însă am văzut-o în meniul unor cafenele și ceainării.
Kombucha este o băutură fermentată, ușor efervescentă și dulce, produsă prin fermentarea simbiotică a ceaiului cu zahăr folosind o cultură de bacterii și drojdii numită în mod obișnuit „ciupercă”. Potrivit unui studiu recent al Universității din Carolina de Nord (UNC), o simplă sticlă de kombucha are potențialul de a modifica metabolismul uman al grăsimilor și de a reduce depozitele de grăsime. Astfel cei care consumă băutura ar putea profita de beneficiile postului intermitent fără să postească, potrivit sursei menționate.
Am ajuns pe grupul de Facebook Kombucha România unde am găsit o comunitate dornică să împărtășească experiența ei în prepararea băuturii, precum și să ofere ciuperca și starterul pentru prepararea băuturii. Am zis că acesta e momentul, trebuie să cer și eu un „pui de kombucha” și să prepar prima mea băutură. Nu băusem niciodată până atunci, habar nu aveam ce gust trebuie să aibă, dar ce putea merge rău? În cel mai rău caz distrugeam cultura și plecam în căutare de un nou „pui”.
O doamnă foarte amabilă, doamna D., care locuia în același cartier cu mine, s-a oferit să îmi dea cultura.
În seara de dinaintea primirii m-am informat despre cum trebuie să o prepar: 1 l de apă, 2 pliculețe de ceai negru și 100 g de zahăr brut, la care se adaugă ciuperca și starterul. Am aflat că nu trebuie să îmi fac griji pentru conținutul de zahăr deoarece ciuperca va consuma tot zahărul în timpul fermentației. Starterul este un eșantion din băutura anterioară gata fermentată, care este necesar să fie pus împreună cu ciuperca în băutura de ceai negru cu zahăr. Am înțeles că nu ar fi nici măcar necesară ciuperca – acest starter e cel mai important.
În dimineața următoare m-am întâlnit cu doamna D., care, pe lângă starter și ciupercă, a fost atât de drăguță și mi-a oferit o jumătate de oră din timpul ei. Mi-a vorbit despre lucrurile la care trebuie să am grijă, despre a doua fermentație a ciupercii, în care se poate pune și suc de fructe și iese ca o șampanie acidulată sau ca un cidru de mere. Mi-am spus să o iau ușor. Obiectivul principal e să nu distrug ciuperca, nu pot să mă aștept să fac șampanie din prima! Doamna D. mi-a spus că e o ciupercă, un parazit care nu moare atât de ușor.
Și într-o dimineață însorită de aprilie am ajuns acasă cu un buchet de liliac, cu starterul de kombucha și ciuperca într-o cutie. Am deschis cutia, mirosea ușor a oțet. Am gustat și, surpriză, avea un gust plăcut, acidulat. Mi-am spus că trebuie să mă apuc repede de treabă, să nu cumva să se facă oțet. Doamna D. mi-a spusese că dacă fermentează prea mult se face oțet, iar dacă se întâmplă asta, îl pot folosi în gospodărie.
A fost mai ușor decât mă așteptam. Am făcut ceaiul cu zahăr, l-am lăsat să se răcească și am adăugat starterul și ciuperca. Am acoperit borcanul cu un prosop de bucătărie și am așteptat. Cât? Se recomandă să se verifice pH-ul cu o hârtie de pH, trebuie să fie undeva între 3,5 și 4 ca să fie pregătită de băut.
Fiind cald afară, fermentația a durat o săptămână. În acest timp ciuperca a crescut, din puiul primit se vedea că se mai dezvoltă încă unul. În timp urmează să am un „hotel de kombucha” pe care îl pot ține în frigider, în lichid, ca să opresc fermentația.
La doar o săptămână după ce am intrat în posesia ciupercii beam prima mea kombucha. Evident, am oprit starter, am făcut 1,5 l de ceai a doua oară și am o nouă băutură la fermentat. Mi-am cumpărat chiar și un borcan de 5 l. Dacă totul merge bine cu cipuerca mea, sper să ajung să obțin 3-4 l de băutură o dată.
Sunt mulțumită de realizarea mea și știu că acesta este doar începutul. Deja mi-am planificat o zonă de dulapul din bucătărie destinată fermentării și, lângă a doua serie de kombucha stă la fermentat și o cremă tartinabilă vegană. Aici am folosit două capsule de probiotice pentru fermentație.
Gândul că alimentele fermentate sunt hrana potrivită pentru bacteriile sănătoase din intestinul nostru mă face să caut cât mai multe variante pentru a le introduce în alimentația zilnică și într-un stil de viață modern, cu multe ore petrecute la birou, în trafic sau petrecut în goana după diverse produse ale unei societăți ce încurajează consumul. Cu această experiență, am descoperit o altă latură a acestei societăți, în care oamenii oferă gratuit ce ai nevoie pentru a începe să prepari o băutură sănătoasă, ieftină și delicioasă, cu doar două pliculețe de ceai negru și 100 g de zahăr brut.
Sursa foto: G4Food
Ce scarbosenie…exact cum sunt gândacii, viermii și greierii la alimente.