Sursa foto: Pexels
Introducerea cartofului dinspre Americi pe Vechiul Continent, între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea, a fost însoțită de o creștere semnificativă a productivității agricole, de accesul la hrană obținută chiar și pe porțiuni mici de teren dar și de o reducere a conflictelor armate. Mai multe studii economice arată că acest tubercul a contribuit la două secole de relativă liniște, limitând războaiele teritoriale și favorizând stabilitatea politică în Europa, relatează publicația foodandwineitalia.com
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Incredibila legătură dintre cartofi și pace
Cartoful, originar din Americi, a ajuns pe Vechiul Continent între secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Capacitatea sa de a se adapta la soluri sărace, rezistența la secetă și conținutul nutritiv ridicat l-au transformat într-o revoluție agronomică. Potrivit unei cercetări realizate de Universitatea Harvard, Kellogg School of Management (Northwestern) și Universitatea din Colorado, tuberculul a avut efecte de lungă durată asupra societății europene, reducând conflictele armate timp de aproximativ două secole.
Motivul principal a fost scăderea valorii terenurilor. O familie își putea asigura traiul pe o suprafață mult mai mică datorită randamentului cartofului, ceea ce a redus motivele economice din spatele războaielor teritoriale. La aceasta s-a adăugat creșterea veniturilor țăranilor, care a dus la sporirea veniturilor fiscale și la consolidarea stabilității statelor.
Studiul a analizat date referitoare la 2.477 de bătălii și 899 de conflicte purtate între anii 1400 și 1900 în Europa, Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Rezultatele indică o corelație între adoptarea cartofului și diminuarea războaielor, un efect care a durat peste 200 de ani.
Umilii tuberculi, responsabili și de creșterea demografică și de urbanizare
O altă echipă de cercetători a încercat să documenteze, de asemnea, și impactul demografic și urban al cartofului. Astfel, un studiu realizat de Nathan Nunn (Harvard) și Nancy Qian (Yale) estimează că introducerea culturii cartofului explică aproximativ un sfert din creșterea populației și a urbanizării între secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Creșterea productivității agricole a eliberat forță de muncă pentru industrie și a favorizat dezvoltarea orașelor.
Privind interpretarea istorică, se observă cum acest tubercul, inițial văzut ca o curiozitate botanică, a fost promovat cu succes de figuri politice. În Prusia, Frederic cel Mare a impus cultivarea sa ca protecție împotriva foametei. În Franța, savantul Augustin Parmentier a contribuit la acceptarea sa folosind strategii psihologice și sprijinul politicii locale. În secolele următoare, cartoful a asigurat stabilitate alimentară chiar și în timpul crizelor climatice, precum Mica Eră Glaciară, perioada de răcire climatică de până la jumătatea secolului al XIX-lea.
Chiar și astăzi, concluziile studiului pot oferi idei relevante: îmbunătățirea productivității agricole în zonele vulnerabile poate contribui la atenuarea tensiunilor sociale și a instabilității politice.
