Ce mănâncă în Vietnam un turist din România? Sushi, supă și cafea cu gheață, totul la prețuri mai mult decât decente

Până să ajung în Asia de Sud-Est, am fost în doar câteva țări europene: Bulgaria, ca orice român, Austria și Portugalia. La sfârșitul lunii mai, în perioada 31 mai-9 iunie, am adăugat pe listă și o țară mai îndepărtată, Vietnam – o republică socialistă cu un regim comunist, dar cu un sistem economic destul de capitalist, având o piață liberă. Vei găsi acolo magazine luxoase precum Dior, dar și produse de skincare care sunt din Europa sau alte zone din Asia.

Biletele le-am luat cu câteva luni înainte și au costat 900 de euro de persoană, dus-întors. Biletele au fost cea mai scumpă achiziție, căci traiul din Vietnam este ieftin pentru noi. Escalele le-am avut în orașul Doha, capitală a Qatar.

După patru ore de zburat spre Doha, cinci ore de escală și încă șapte ore de zbor, am ajuns în Vietnam. Am ieșit din aeroportul din Saigon, un oraș mare cu aproximativ 10 milioane de locuitori. Căldura era extremă, vântul lipsea, iar umiditatea era de 70%, fiind și sezonul ploios. Nu, nu se simțea ca Bucureștiul în luna iulie-august, ci mult mai „dureros”. Dacă nu ești obișnuit sau nu ai călătorit acolo, îți spun eu cum se simte: disperare în căutarea unei adieri de vânt, transpirație care nu dispare din cauza umidității și senzația că respiri puțină apă caldă. Probabil și poluarea a contribuit, căci corpul se simțea mai greu și respirația mai dificilă. Pe lângă temperatură, a fost destul de interesant să văd palmieri imenși peste tot și ploaie fără vânt.

Unde am locuit și ce orașe am vizitat

În drumul meu înspre ieșirea din aeroport, toți oamenii strigau ca în piață: să cumperi țigări, să cumperi eSim, o cartelă digitală pe care să o folosești dacă nu ești din Vietnam și multe alte produse.

Am cumpărat o cafea foarte bună la un preț mai mult decât decent. Dacă în aeroport găsești un cappuccino mic la aproximativ 20 de lei, acolo am dat maximum 12 lei pe o cafea ceva mai mare. Am luat Grab-ul, o aplicație de ride-sharing care avea același font ca al aplicației Bolt, tot în verde și alb.

Orașul Saigon

Ne-am instalat, ne-am aranjat și am fost cu un prieten de ai mei să mâncăm ceva. Pe o băutură și pe un sushi foarte bun, la un restaurant care arăta extraordinar, am dat în jur de 35 de lei. Amicul meu a cumpărat o băutură și o supă. Nu cred că a fost mai mult de 80 de lei toată masa. M-am uitat pe acel bon mirată, căci prețul era foarte mic.

În Saigon am stat trei zile. După ce am dormit, dimineață am mers spre cafenea, unde am băut o cafea vietnameză cu gheață genială. Au și caldă, însă cea cu gheață este mai populară. Gustul este puternic și bun, mai ales că Vietnam este țară cultivatoare de cafea.

Trebuie să menționez, în schimb, un lucru care s-a întâmplat foarte des: hărțuirea stradală. Un episod inconfortabil a fost la cafenea, când un om la vreo 50 de ani s-a aplecat să se uite sub fusta mea. Dacă ești european, vei simți privirile oamenilor. Unii se uită pentru că ești diferit sau pentru că te apreciază, însă se poate întâmpla și să te hărțuiască pentru că ești o țintă ușoară ca străin.

Viața de noapte

Seara ne-am întâlnit cu două vietnameze, pe care eu le-am cunoscut tot în seara respectivă. Prietenul meu o cunoștea pe una dintre ele de câțiva ani, de asta am și ieșit. În timpul întâlnirii, fetele ne-au spus că ar fi drăguț să trecem și prin cluburi dacă avem timp, ca să vedem cum este viața de noapte, așa că am ascultat recomandarea.

Cluburile erau pe o stradă mare, interesantă, care îmi amintea puțin de centrul vechi din București, doar că în Asia. Am intrat într-un club unde erau mulți europeni, mai ales britanici. Ne-am împrietenit cu două persoane, dar am plecat după vreo două-trei ore, căci nu mă distram. Aveam o senzație foarte ciudată în acel club, mai ales că vedeam multe fete asiatice care, probabil, voiau să dea scam englezilor naivi și amețiți.

Ultima zi în Saigon

Din păcate nu am fost un turist autentic când vine vorba de mâncare. Singura carne pe care o mănânc este de pește sau fructe de mare, așa că alegerile mele au fost mai limitate. De asemenea, nu sunt obișnuită cu atât de mult orez, așa că într-o zi meniul meu a fost următorul: pizza, tiramisu și cappuccino. Nu vă luați de mine, căci și asiaticii sunt primii la restaurante asiatice când vin în vacanțe în Europa. De asemenea, recunosc că mi-a fost frică să mănânc orice, căci nu îmi făcusem asigurare medicală pe cele 10 zile și știu că standardele sunt puțin mai joase când vine vorba de mâncare, așa că am încercat să mă duc unde am simțit că e mai sigur. Totuși, am reușit să mănânc mâncare asiatică foarte bună.