foto G4Food
România este un producător de legume important în Uniunea Europeană, datorită unor bazine legumicole situate cu precădere în sudul țării. Recolta este livrată mai ales pe piața internă, pe diverse filiere comerciale.
În 2023, cantitatea totală de legume proaspete a fost de 1.329.570 tone, incluzând și pepenii. Ne situăm în prima jumătate a clasamentului european, mai exact pe locul 11 din cele 27 de țări membre, potrivit datelor Eurostat.
Cantități mari de legume românești ajung pe platformele marilor retaileri, un exemplu fiind Piața Lidl.
Furnizorii sunt, de regulă, producători de anvergură medie sau mare, organizați juridic, unii dintre ei inclusiv în cooperative agricole și grupuri de producători.
Legumele livrate pe platformele comerciale ale marilor lanțuri de magazine sunt cultivate de fermieri cu respectarea regulilor de bune practici agricole și supuse controlului de calitate, atât de către comercianți, cât și de către autoritățile statului.
Gheorghe Doja Cooperativă Agricolă este unul din cei mai importanți furnizori de legume, pepeni și dovleci din România ai Pieței Lidl.
Sala de ședințe a fermierilor
Conduc mașina pe șoseaua care taie câmpia de la Lehliu la Slobozia. E o zi însorită. Ploile care au căzut zilele trecute au înverzit ierburile în mijlocul toamnei, după o vară secetoasă. După ce traversez podul peste râul Ialomița, mai parcurg o oarecare distanță și ajung în comuna Gheorghe Doja, înconjurată de terenuri agricole cultivate peste an mai ales cu pepeni, cu vărzoase și cereale. Sezonul agricol 2024 e pe sfârșite. Pepenii au fost deja culeși, varza este încă în curs de recoltare. Cerealele sunt în silozuri sau au fost livrate către partenerii comerciali de peste mări și țări. Mai sunt dovlecii, în curs de coacere.
Sediul Cooperativei Agricole Gheorghe Doja se află chiar la intrarea în comuna cu același nume. În scurt timp, încep în sala de ședințe o discuție tot mai antrenantă cu președintele Florin Ion și cu directorul economic, Ionel Cârstoiu.
”Noi suntem economiști la bază, nu ingineri agronomi. Ne-am apucat de agricultură fiindcă ne place și fiindcă am vrut să abordăm activitatea asta ca pe un business în care să ne folosim pregătirea profesională”, precizează Ion Cârstoiu.
”Am început cu 20 de hectare, acum lucrăm 350 de hectare, aflate atât în proprietatea noastră, cât și arendate de la localnici. Din acestea, 150 de hectare le cultivăm cu pepeni, 30 – 40 cu legume, 30 cu dovleac, atât plăcintar, cât și pentru Halloween, și restul cu cereale”, face Florin Ion o prezentare sumară a cooperativei lor.
Cooperativă agricolă pe stil nou
Gheorghe Doja este o localitate înființată imediat după Primul Război Mondial, de săteni coborîți de la munte, din județul Prahova. Au primit aici loturi de teren din moșiile care au aparținut unor mari boieri ai vremii: Gheorghe G. Cantacuzino și Barbu Catargiu, după cum scrie pe site-ul Primăriei. Satul a fost botezat inițial ”Principesa Elena”, apoi, după 1948, a fost redenumit ”Gheorghe Doja” și așa a rămas până în zilele noastre.
După 1948, când s-a instalat regimul comunist, terenurile sătenilor au fost naționalizate, deseori în mod forțat, și introduse în structuri colectiviste numite, mai târziu, ”cooperative agricole de producție”/C.A.P. Imediat după revoluția din Decembrie 1989, C.A.P-urile s-au destrămat și terenurile au reintrat, uneori mai greu, în proprietatea sătenilor. Agricultura din România a revenit atunci, după aproape cincizeci de ani, pe baze private.
Cu timpul, datorită unor facilități fiscale și financiare, acordate de stat după anul 2000, unii fermieri au ajuns la concluzia că e mai bine pentru ei să se cooperativizeze, decât să muncească pe cont propriu. Adică, s-au asociat benevol, prin consimțământ, fără să fie obligați de puterea politică, așa cum s-a întâmplat în trecut. Scenariul s-a desfășurat întocmai și în comuna Gheorghe Doja, din județul Ialomița. Așa au ajuns să fie înființate câteva cooperative agricole pe stil nou, cu sediu propriu, ca al oricărei firme private.
”Producția de pepeni a crescut, în anii aceia toți făceam pepeni și stăteam la mâna intermediarilor, pe șanț, și atunci ne-am decis să facem o cooperativă agricolă ca să putem vinde în hypermarket-uri”, își amintește Ionel Cârstoiu.
În peste 10 ani de activitate, fermierii din cadrul Cooperativei agricole Gheorghe Doja au reușit să progreseze până la un nivel poate nebănuit la momentul inaugural: au construit sau au achiziționat spații de depozitare, cu atmosferă controlată, clădire de birouri cu etaj ( unde vorbim acum ), silozuri, au cumpărat utilaje noi și au reușit să pătrundă pe marea piață, să furnizeze marfa proaspătă pe marile platforme comerciale din toată țara, cum este Piața Lidl.
”Am înființat cooperativa agricolă în 2013. Prima din comună, apoi au mai apărut și altele. Suntem zece membri. În primii trei ani de la înființarea cooperativei, am avut un depozit de numai 300 metri pătrați. După 2016, am construit cu bani proprii un depozit de 1.000 mp, plus clădirea de birouri. În 2017, am cumpărat un depozit de 1.800 metri pătrați, cu temperatură reglabilă. Am cumpărat tractoare, camioane, utilaje, din fondurile noastre”, precizează Ionel Cârstoiu.
În 2022, au reușit să convingă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ( A.F.I.R. ) să le ofere fonduri europene pentru două proiecte: 1. achiziție de tractoare, betonare curte depozit, panouri fotovoltaice și 2. construirea unor silozuri de cereale cu o capacitate de 1.000 de tone. Investițiile totale s-au ridicat la 2.000.000 de euro, cu un anumit procent de cofinanțare din partea beneficiarilor.
Lidl sau mâna întinsă la timp
După doi ani de la înființarea cooperativei agricole, fermierii au devenit furnizori de pepeni și legume ai lanțului de magazine Lidl. Colaborarea producătorilor agricoli cu binecunoscutul mare retailer numără deja zece sezoane agricole.
”Reprezentanții retailerului ne-au sunat și ne-au propus să devenim furnizori. Noi eram deja certificați Global GAP, condiție obligatorie ca să poți vinde pe platformele Lidl. Noi trebuie să respectăm reguli stricte în ce privește aplicarea pesticidelor: reziduurile trebuie să fie cel mult o treime din nivelul maxim stabilit de autoritățile europene. Pentru asta respectăm și dozele de tratamente fitosanitare, și intervalul de recoltare” mă asigură Florin Ion.
”Cei de la Lidl sunt atenți, riguroși, comunicativi. Există un sistem de control, avem buletine de analize curate. Marfa este calibrată, uniformă, după ce te obișnuiești, este ușor”, îl completează Ionel Cârstoiu.
De la răsaduri la recoltă
Un sezon agricol pe câmpurile Cooperativei Agricole Gheorghe Doja este o înlănțuire fascinantă de momente și etape determinate de curgerea anotimpurilor, de condițiile climatice și de fenomenele meteorologice, uneori extreme.
Povestea culturii de pepeni începe în Grecia, o țară mai caldă decât România. Acolo, semințele sunt puse în răsadnițe, în spații protejate ( sere și solarii ), unde încolțesc și devin plăntuțe firave. Acestea sunt altoite apoi pe un portaltoi din aceeași familie a Curcubitaceelor, mai rezistent la intemperii.
Noile plante ( altoi + portaltoi ) sunt transportate, în alveole, cu camionul în România și vândute cultivatorilor de pepeni, inclusiv celor din Gheorghe Doja.
”Din camion, le ducem în depozit sau în solar și de acolo, în câmp, ca să înființăm cultura, între 20 martie – 15 mai. Folosim utilaje speciale, plantatoare policalificate ( Foriga, din Italia ) care frezează solul, administrează îngrășăminte, întind folia ( mulciul ) și linia de irigare prin picurare. Apoi, după plantare, amplasăm un minitunel, din folie de plastic, sub care plantele se dezvoltă. La dovleac este la fel, dar nu mai amplasăm un minitunel. La legume, cu plantatorul semi-automat fabricat de Ferrari pregătim terenul, prin discuire și frezare, apoi plantăm legumele. Nu mai folosim folie și irigare prin banda de picurare. Irigăm prin aspersie. Răsadurile de legume și dovleac le cumpărăm de la furnizori din România”, enumeră Ionel Cârstoiu lucrările necesare pentru înființarea culturilor agricole pe terenurile agricole ale cooperativei lor.
Îngrijirea culturilor agricole presupune irigare, lucrări mecanice de îndepărtare a buruienilor, fertilizare și aplicare a tratamentelor fitosanitare. Sunt momente esențiale de-a lungul unui sezon agricol. Fără aceste intervenții, plantele vor avea de suferit și recoltele vor fi slabe, ceea ce ar însemna câștiguri financiare reduse. Președintele și directorul economic sunt economiști de profesie, știu ce ar însemna un astfel de rezultat când fac socotelile.
Campania de recoltare începe pe terenurile cooperativei încă din luna iunie ( pepenii, varza de primăvară, orzul, grâul ) și continuă până toamna târziu ( dovleac plăcintar și pentru Halloween ).
Recoltarea este făcută manual sau mecanizat. Recolta ajunge în depozitul de frig, cu încăperi imense. Aici, marfa este pusă în boxe sau în lădițe și etichetată. De aici, este livrată pe fluxurile comerciale, ajunge în Piața Lidl.
Dovlecii se coc în soare
E timpul să ies în câmp, să văd culturile de varză și conopidă și pe cele de dovleci plăcintari și pentru Halloween. Ghid îmi este directorul economist. Îl salut pe președinte și ies în curtea mare proaspăt betonată a sediului cooperativei agricole. În apropiere, se înalță silozurile pentru cereale. Dincolo de acestea, sunt câteva solare lungi, unde sunt cultivați pepeni, pentru a fi oferiți ca trufandale, înainte să înceapă recoltarea din câmp. În spatele curții vaste, un hangar pentru tractoare. Alte utilaje sunt parcate pe platforma de beton. Urc în mașina de teren a directorului economist și imediat intrăm pe câmp. Cât vezi cu ochii, numai terenuri agricole. Suntem în inima Bărăganului, marea câmpie fertilă a României. Cernoziom pur, sol de categoria I. Roțile mașinii trec peste gropile unui strat de asfalt vechi, care acoperă drumul de țară întins drept printre ogoare.
”Drumul ăsta a fost asfaltat de Ceaușescu, ca să-l primească aici pe Fidel Castro, să se laude cu producțiile de la C.A.P. Gheorghe Doja, care era al doilea pe țară. Castro nu a mai venit, ai noștri au rămas cu drumul asfaltat în plin câmp. Nimeni nu mai avea în România așa ceva pe vremea aia. Din păcate, drumul s-a stricat și așa a rămas, stricat, plin de gropi”, îmi explică Ionel Cârstoiu.
Ajungem la vărzăriile cooperativei. Brusturi mari, luxurianți, cărnoși înverzesc întinderile, cât vezi cu ochii. Așa e și la varză și la conopidă. Frunzele late, înfoiate, ascund căpățâna de varză sau de conopidă albă. E o priveliște încântătoare. E finalul unui sezon de muncă și de griji. Fermierul desface o căpățână de varză și o ține în mâini. E satisfăcut: cu toate peripețiile climatice din acest an ( secetă pedologică, arșiță ) are ce recolta. Un utilaj complex, cu bandă atașată, înaintează lent spre capătul parcelei, în timp ce zilierii curăță frunzele și aruncă pe bandă căpățânile de varză. În parcela cultivată cu conopidă, operațiunea este identică.
”Fără apă ar fi fost greu spre imposibil să obținem recolta asta de vărzoase. Avem acces la un canal de irigații, dar scoatem și apă din pământ, din șapte puțuri. Am folosit vara asta 35.000 de metri cubi de apă, ca să irigăm 250 de hectare”, afirmă Cârstoiu.
În drum spre cultura de dovleac, ne oprim la parcela cu pepeni care au rămas neculeși. Fructele mari zac pe câmp. Încercăm câteva și găsim unul încă bun: miezul e dulce, proaspăt. Ajungem apoi la parcelele cu dovleci plăcintari și pentru Halloween, ca niște capete galbene, rotunde sau alungite. Sunt în curs de coacere, în cea mai mare parte. Se răsfață în soarele de toamnă, a cărui lumină curge fin peste câmpie, ca mierea dintr-un borcan răsturnat pe o masă.
”Ne-am apucat acum 4-5 ani să cultivăm dovleci, ca să prelungim perioada de activitate agricolă. E ultima recoltă din an. Am plantat la sfârșitul lunii iulie, începutul lunii iulie, pe terenuri pe care am avut mazăre sau orz. E cultura a doua. Am avut ceva probleme din cauza secetei, care a afectat fenomenul de polenizare, pe alocuri. Sunt totuși 15.000 – 20.000 de plante la hectar. Îi vom recolta manual, dar puși pe banda remorcii tehnologice”, îmi explică directorul economic.
Sunt dovleci de mâncat și dovleci de distrat, la sărbătoarea populară din 31 Octombrie. Sferele acestea vegetale vor fi scobite, golite de miez și în interior vor fi puse lumânări aprinse, spre bucuria copiilor, care cred că basmele cu bune și cu rele își revarsă magia în lumea lor. Mai întâi însă dovlecii aceștia vor trebui culeși, puși în camioane și expediați pe platformele Lidl din toată țara. Îi privesc și am așa o senzație că parcă ar fi gata să se desprindă de pe vrej și să se rostogolească singuri, repede, miraculos, peste câmpie, până la București. Urc în mașină și accelerez, să nu mi-o ia înainte!
