Ruxandra Brad / Sursa foto: G4Food
Dorința Ruxandrei Brad de a deveni designer de permacultură a început în 2019, când a luat decizia de a se muta la țară, în livada de meri a bunicului său. Acolo el își construise o cabănuță menită să îi ofere un loc de odihnă în momentele când avea prea mult de lucru. Inițial, Ruxandra a pornit cu ideea unui proiect fotografic despre arta țesutului la război, dar nu s-a putut opri acolo și a ajuns să își cumpere propriul război. „Am învățat de la o doamnă, tanti Chivuța, care, din fericire, încă mai practică acest meșteșug”, a spus Ruxandra Brad.
Descoperind stilul de viață natural, Ruxandra a fost inevitabil atrasă de tot verdele pe care îl avea permanent în jurul ei. În felul acesta, a început să lucreze cu tanti Chivuța și cu bunica sa în grădina din livadă. Atunci a descoperit cea mai mare pasiune a vieții sale: grădinăritul. „Datorită faptului că am început activitatea practic, am asimilat toate informațiile găsite în cărți și pe internet mult mai repede”, transmite Ruxandra. La început aceasta era interesată în mod principal de plante, după cum ne spune ea, era complet fascintată de felul în care cresc și observa o metamorfoză într-un ritm foarte alert. În fiecare dimineață, în timpul sezonului de vegetație, mergea direct în grădină să analizeze cât de mult crescuseră plantele sale preferate peste noapte.
În acest proces, Ruxandra a aflat despre Permacultură și astfel a descoperit o lume mai vastă decât își putea imagina. Designerul de Permacultură susține această afirmație printr-un citat al lui Masanobu Fukuoka (agricultor japonez), anume „Cel care înțelege natura începe să simtă o armonie cu ea”.
Permacultura, ca și concept, set de practici și principii, este inspirată dintr-o varietate de tradiții și obiceiuri culturale mai vechi, inclusiv cele ale triburilor indigene. Multe dintre principiile permaculturii au la bază cunoștințe tradiționale. Acestea au fost utilizate de comunități din întreaga lume de-a lungul istoriei pentru a trăi în armonie cu mediul înconjurător și a-și asigura resursele de bază.
Bill Mollison și David Holmgren sunt recunoscuți pentru popularizarea permaculturii și pentru formularea celor 12 principii de bază ale acesteia, dar Ruxandra Brad ne spune că ea nu îi consideră neapărat fondatorii permaculturii în sensul strict al cuvântului. Aceasta e de părere că ei au contribuit la consolidarea și sistematizarea acestui concept, aducându-l în atenția publicului mai larg și dezvoltându-l ca disciplină distinctă și recunoscută.
Permacultura a evoluat ca un amestec de cunoștințe științifice moderne, practici agricole tradiționale și concepte ecologice, iar contribuțiile lui Mollison și Holmgren au fost de a aduce aceste elemente împreună într-un cadru coerent și accesibil. Ei au creat un set de principii și metode practice care pot fi aplicate în diverse contexte pentru a proiecta și a gestiona sisteme durabile și regenerative.
Care sunt cele mai mari avantaje ale permaculturii?
Permacultura are câteva avantaje clare față de agricultura tradițională. În primul rând, este mult mai sustenabilă pentru mediu. Tehnicile precum mulcirea și compostarea ajută la menținerea sănătății solului și împiedică eroziunea acestuia care s-ar fi întâmplat folosind tehnici populare în agricultura clasică, precum aratul pământului.
Un alt avantaj major este îmbunătățirea biodiversității. Permacultura nu încurajează cultivarea unei singure specii de plante, cum putem vedea în toate monoculturile, ci promovează policultura, adică asocierea diverselor culturi care să se poată susține reciproc. Asta reduce riscul de dăunători și boli și creează un ecosistem mai echilibrat și mai rezistent, transmite Ruxandra pentru G4Food.
Din perspectiva economică, permacultura are potențialul de a crea ecosisteme autoregenerabile, capabile să se mențină singure fără intervenția umană. Această abordare naturală este deosebit de benefică din punct de vedere economic, deoarece promovează un echilibru și o reziliență intrinsecă. Chiar dacă implică investiții inițiale, pe termen lung, costurile operaționale scad semnificativ deoarece se elimină dependența de fertilizanți și pesticide sintetice. Prin diversificarea culturilor, fermieri sau gospodari au asigurate producții constante pe tot parcursul anului, contribuind la crearea unui sistem durabil și eficient din punct de vedere economic.
Și, nu în ultimul rând, sănătatea este un beneficiu major. Produsele obținute prin permacultură sunt mai sănătoase pentru că totul este obținut folosind aceleași principii după care funcționează un ecosistem natural, fără intervenții chimice. Aceste practici contribuie și la menținerea calității aerului și a apei, fiind benefice sănatații noastre la nivel general.
Ruxandra Brad optează pentru citarea lui Masanobu Fukuoka „În agricultura naturală, folosirea chimicalelor este considerată o formă de violență împotriva pământului, iar îngrijirea plantelor și a animalelor este mai degrabă o artă de a observa decât una de a manipula.”
Un proiect tare fain pe care l-am realizat, spune Ruxandra, a fost făcut pentru o familie care dorește să trăiască cât se poate de natural și în concordanță cu natura. Au o proprietate la marginea unui sat și vor să fie cât mai autosuficienți.
Aceasta a început cu grădina de legume, amplasată chiar lângă casă, pentru a fi mai ușor de accesat. A făcut paturi înălțate în care a compus tot felul de policulturi: ceapă perenă, sparanghel și căpșuni sau mangold, roșii și fasole pitică, sau cele trei surori: fasole, porumb si dovleac etc. A folosit mulci pentru a păstra umiditatea și a îmbunătăți solul, iar în viitor culturile se vor roti pentru echilibrarea nutrienților din sol și pentru prevenirea invaziei dăunătorilor.
Lângă grădina de legume a făcut o grădină ornamentală cu flori perene, arbuști decorativi și plante aromatice și polenizatoare alăturată unui mic iaz cu o băncuță. E un loc superb de relaxare si reculegere.
Mai departe de casă, a amplasat o grădină-pădure. Aici a plantat pomi fructiferi – meri, peri, pruni – și arbuști, coacăzi, zmeuri și multe alte plante perene. Grădina-pădure imită o pădure naturală care se poate autosusține, oferind hrană diversificată și adăpost pentru fauna locală.
Un aspect foarte important a fost sistemul de captare a apei de ploaie. Designerul de permacultură a instalat cisterne mari pentru a colecta apa de pe acoperișuri și un sistem de irigare prin picurare pentru a o putea folosi cât mai eficient în grădini. Astfel, apa de ploaie este folosită pentru irigații și apa potabilă se economisește.
După cum ne spune, aceasta a avut grijă să mențină solul sănătos și fertil, deranjându-l cât mai puțin prin compostarea și mulcirea lui constantă. A construit un compostor mare unde se pot pune toate deșeurile organice, iar compostul rezultat se folosește în grădini. A plantat flori și plante care atrag insecte benefice și polenizatori, menținând un echilibru natural.
Familia respectivă (unde a inițiat acest proiect) are acum o gospodărie aproape autosuficientă, cu legume proaspete, fructe, flori și un loc minunat pentru relaxare. Plus, totul este gândit pentru a proteja și îmbunătăți acel ecosistem pe parcursul timpului cu sau fără intervenția omului. „E un proiect de care sunt foarte mândră și care arată cât de mult se poate realiza cu o planificare bună și implicare!”, transmite Ruxandra Brad.
În toate proiectele sale, aceasta alege plante care trebuie să îndeplinescă un scop clar în sistem. De exemplu, includ întotdeauna plante medicinale, plante comestibile, fixatoare de azot și polenizatoare în loc să se gândească doar la cele ornamentale cum s-ar întâmpla într-un proces clasic de proiectare peisagistică. „Este esențial ca fiecare plantă să contribuie la sănătatea și echilibrul ecosistemului așa că aleg cu mult mai mare atenție și drag”, a mai adăugat designerul de Permacultură.
O grădină bogată în diversitate
Plantele medicinale oferă remedii naturale pentru familie și pentru susținerea sănătății generale. Plantele comestibile sunt esențiale pentru autosuficiență și diversificarea dietei. Plantele fixatoare de azot, cum ar fi trifoiul, lupinul, fasolea sau mazărea, îmbunătățesc fertilitatea solului, ceea ce este crucial pentru sănătatea grădinii pe termen lung iar plantele polenizatoare, cum ar fi lavanda sau echinaceea, atrag albinele și alte insecte benefice, ceea ce ajută la polenizarea legumelor și fructelor.
Diversitatea este un alt aspect esențial. O grădină bogată în biodiversitate este mai rezistentă la dăunători, boli și creează un habitat echilibrat pentru diverse specii de insecte și animale. Așa că, aceasta alege plante de diferite tipuri și dimensiuni, inclusiv copaci, arbuști, plante perene și anuale, pentru a crea un ecosistem complex și interdependent.
Animalele joacă și ele un rol important în sistemul de permacultură, ne mai spune Ruxandra. De exemplu, găinile pot ajuta la controlul dăunătorilor și la fertilizarea solului prin excrementele lor. Oile sau caprele pot contribui la menținerea vegetației sub control și la îmbunătățirea solului. Când vine vorba de animale, alegerea lor depinde în mare măsură de stilul de viață și preferințele clientului. Ei vor fi cei care se ocupă de îngrijirea lor, iar dacă clientul are un program care nu permite acest lucru, Ruxandra Brad nu recomandă integrarea animalelor în ecosistem.
Sfaturi pentru practicarea permaculturii în propria grădină
Oricine vrea să se apuce de permacultură ar trebui să înceapă prin a-și lua timp și să observe cu multă rabdare natura din jurul său. Este esențial să observe cum se mișcă soarele pe cer, unde se adună apa când plouă foarte mult, în ce părți ale terenului se topeste cel mai repede zăpada și cum este solul în diferite părți ale grădinii.
Totuși, cel mai important lucru este ca fiecare să facă ceea ce îi aduce cea mai mare bucurie. Dacă cineva este pasionat de flori, poate să se concentreze pe plantarea în abundență a plantelor polenizatoare. Lavanda, echinacea, buddleiah, lupinul, margaretele și alte flori, pe lângă faptul că îți vor înfrumuseța grădina, vor atrage albine și fluturi.
Pentru cei care adoră fructele, ar fi ideal să planteze cât mai mulți copaci și arbuști fructiferi. Merii, perii, prunii, duzii, afinii, zmeurii și coacăzii pot transforma grădina într-un adevărat paradis fructifer. Fructele proaspete din grădină sunt incomparabile ca gust și prospețime.
„Eu, de exmplu, sunt pasionată de vopsirea materialelor cu pigmenți naturali și cu prepararea de tincturi și alte remedii naturale”, potrivit Ruxandrei care, de câțiva ani explorează cum poate crește materialele necesare pentru aceste activități. De exemplu, aceasta plantează galbenele, mușețel, sunătoare și lavandă pentru tincturi și ceaiuri. De asemenea, folosește plante cum ar fi indigofera, coreopsis sau gălbena pentru pigmenți naturali.
Potrivit acesteia, permacultura este despre a crea un spațiu care aduce bucurie și susține stilul de viață al fiecăruia. Este important să se facă pași mici, să existe răbdare și să se lase natura să ghideze procesul. Făcând ceea ce îi pasionează, grădinarii vor descoperi că transformarea grădinii într-un loc sustenabil și plin de viață este o călătorie minunată.
Ce presupun aspectele economice ale unui proiect de permacultură?
Ca designer de permacultură, Ruxandra Brad abordează aspectele economice ale unui proiect cu o combinație de planificare atentă, evaluare a costurilor inițiale și analiză a beneficiilor pe termen lung.
Aceasta începe prin a înțelege nevoile și obiectivele clientului, apoi trec la detalierea următorilor pași:
Întâi, Ruxandra discută cu clientul despre bugetul disponibil și stabilește așteptările realiste. Este esențial să știm cât suntem dispuși să investim inițial. Apoi, evaluăm costurile inițiale pentru design, materiale, echipamente și plante. De exemplu, dacă proiectăm paturi înălțate, costurile vor include lemnul, solul de calitate și semințele sau plantele. Dacă includem un sistem de colectare a apei de ploaie, trebuie să calculăm costurile pentru butoaie sau cisterne, precum și pentru instalații.
Un alt aspect important este să identificăm modalitățile prin care proiectul poate aduce economii pe termen lung. De exemplu, producerea propriei hrane poate reduce semnificativ cheltuielile cu alimentele. La fel, colectarea apei de ploaie poate scădea factura la apă. Pe lângă economii, evaluăm și potențialele venituri suplimentare. Dacă clientul produce mai mult decât consumă, poate vinde surplusul de legume, fructe sau produse secundare precum mierea sau tincturile. De asemenea, compostarea deșeurilor organice reduce costurile pentru îngrășăminte.
Un alt aspect crucial este educația continuă. Designerul de permacultură încurajează clienții să participe la cursuri și workshop-uri de permacultură, să se conecteze cu comunitățile locale și să învețe din experiențele altora. Asta nu doar că îmbunătățește abilitățile lor, dar poate și să reducă costurile prin accesul la resurse comune și la sfaturi valoroase.
Evident, trebuie să luăm în considerare și riscurile financiare. Uneori, proiectele nu merg conform planului, dar un design bine pus la punct și flexibilitatea în adaptare ajută la minimizarea riscurilor. Analizăm beneficiile pe termen lung, nu doar economice, ci și ecologice și sociale. Acestea adaugă valoare proiectului și îmbunătățesc calitatea vieții.
În experiența sa, Ruxandra a întâmpinat multe provocări, una dintre cele mai mari fiind găsirea de colaboratori și meșteri specializați care să realizeze lucrări mai rafinate și complexe.Mult timp a implementat proiectele singură. A fost nevoie de multă energie, răbdare și dedicare, dar după aproape doi ani, aceasta și-a dat seama că această abordare nu este deloc eficientă. În cele din urmă, a început să caute activ oameni care împărtășesc aceleași valori și pasiune pentru permacultură, reușind să își formeze o echipă eficientă și colaborativă.
O altă provocare a fost găsirea furnizorilor locali de încredere. „Am avut noroc cu un furnizor de compost de oaie, unul de lemn și unul deplante, dar când a venit vorba de tocătură sau paie, nu am fost atât de norocoasă”, spune designerul de Permacultură.
Cu fiecare proiect, Ruxandra Brad a învățat multe lucruri și, după cum ne spune aceasta, mai este mult loc de îmbunătățire și creștere. „Oricum, după fiecare experiență, am devenit mai eficientă, mai bine organizată și, foarte important, mai relaxată”, spune aceasta, care mai adaugă și faptul că a învățat să gestioneze mai bine resursele, să planific în avans și să se adapteze rapid la schimbări. Aceste lecții au ajutat-o să depășească obstacolele și să crească profesional, transformând fiecare provocare într-o oportunitate de învățare și dezvoltare.
Ce inovații vor avea cel mai mare impact asupra permaculturii în viitor?
Ruxandra Brad crede că tehnologia va juca un rol esențial. Vom vedea tot mai multe inovații, cum ar fi utilizarea senzorilor pentru monitorizarea solului și a plantelor, drone pentru supravegherea culturilor și tractoare de ultimă generație folosite la semănarea plantelor într-un mod no-till care previne eroziunea solului. Toate acestea vor face gestionarea sănătății grădinilor și fermelor mult mai eficientă.
Pe lângă tehnologie, popularitatea permaculturii este în creștere. Tot mai mulți oameni devin conștienți de beneficiile acestei practici și încep să o adopte. Cursurile online, workshop-urile și comunitățile de permacultură sunt din ce în ce mai accesibile, ceea ce ajută la răspândirea cunoștințelor.
Agricultura regenerativă este, de asemenea, tot mai apreciată. Ea se concentrează pe refacerea solului și a ecosistemelor prin practici ca rotația culturilor, utilizarea compostului și integrarea animalelor în sistem, semănarea plantelor printr-un sistem care nu mai ară pământul. Aceste metode nu doar că îmbunătățesc sănătatea solului, dar și cresc biodiversitatea și reziliența fermelor.
Creșterea în popularitate a designul peisagistic regenerativ și sustenabil este un fenomen foarte important. El evită materiale dăunătoare precum geotextilul și piatra, concentrându-se pe protejarea solului. În loc de geotextil sintetic care nu este biodegradabil, se folosesc alte materiale cum ar fi iuta sau cartonul, mulciuri organice precum tocătura de copac netratată, paiele și compostul, care mențin umiditatea și îmbunătățesc fertilitatea solului în mod natural.
Se folosesc plante native, adaptate zonei respective, pentru că sprijină biodiversitatea, au nevoie de resurse minime iar gazonul tradițional necesită multă apă, fertilizanți chimici si întreținere așa că se optează pentru alternaive naturale si sustenabile, precum plante fixatoare de azot sau minimalizarea zonelor cu gazon.
Tehnologia legată de materialele naturale și construcțiile ecologice se îmbunătățește constant. Materialele sustenabile, cum ar fi cobul, baloții de paie și lemnul reciclat, devin tot mai performante și accesibile. „Ideal ar fi ca și oamenii care preferă luxul să poată face alegeri sustenabile fără a compromite confortul”, ne mai spune Ruxandra. De exemplu, casele construite din materiale naturale pot fi la fel de elegante și confortabile ca cele tradiționale, dar mult mai prietenoase cu mediul.
Așadar, când vine vorba de lucrul în colaborare cu natura, tot ce nu este natural va necesita întotdeauna mai multă întreținere, multe resurse și este ca si cum ai înota împotriva curenților unui râu. Cea mai mare îmbunătățire în acest domeniu ar fi de fapt schimbarea percepției omului asupra unui stil de viată mai natural.
Totuși, viitorul permaculturii arată foarte promițător, din punct de vedere tehnologic, educațional și social. Toate aceste schimbări ne vor ajuta în crearea de ecosisteme mai sustenabile și mai rezistente, benefice atât mediului, cât și comunităților noastre.
Sursa foto: G4Food
